1. [MDA2] jânchitor sn vz jintuitor
2. [MDA2] jântuitor, ~oare smf, a vz jintuitor
3. [MDA2] jintitor sn vz jintuitor
4. [MDA2] jintuitor, ~oare [At: DA / V: jân~, jânchi~ sn, ~titor sn / Pl: ~i, ~oare / E: jintui + -tor] (Reg) 1-6 smf, a (Persoană) care jintuiește (1-3). 7 sf Unealtă de cioban folosită la jintuit1 (1). 8 sn Cârlig cu care se răscolește în foc.
5. [DAR] jintuitoare s.f. (pop.) unealtă de ciobănie folosită la jintuit cașul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL