1. [DEX '09] JINDUIRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.
2. [MDA2] jinduire sf [At: PISCUPESCU, O. 114 / V: (reg) jân~ / Pl: ~ri / E: jindui] 1 Dorință după ceva Si: jinduială (1), jinduit1 (1). 2 Poftă mare după ceva Si: jinduială (2), jinduit1 (2). 3 (Înv) Invidie.
3. [DEXI] jinduire s.f. Dorință intensă, poftă de ceva (greu de obținut sau de ajuns); jinduială. • pl. -i. /v. jindui.
4. [DLRLC] JINDUIRE s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă.
5. [DEX '09] JINDUI, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.
6. [MDA2] jândui v vz jindui
7. [MDA2] jânduire sf vz jinduire
8. [MDA2] jindui [At: DELAVRANCEA, S. 9 / V: (reg) jân~ / Pzi: ~esc / E: slv *жѧдовати] 1 vt A dori ceva în mod intens Si: a râvni. 2 vi A-i lăsa gura apă după ceva Si: a pofti. 3 vi A se uita cu jind (4) la ceva. 4 vr (Îvr) A regreta.
9. [CADE] JINDUI (-uesc) vb. tr. și intr. A rîvni, a dori să aibă (un lucru greu de căpătat), a se uita cu jind: căprarul... ajunsese a fi jinduit de multe fete în sat (dlvr.); se ’nvoise cu Domnul Moldovei pentru scaunul de la Tîrgoviștea, la care jinduia de-atîta vreme (vlah.).
10. [CADE] JINDUIT adj. p. JINDUI. Ahtiat: ea, care nu văzuse oameni de-atîta mare de timp, era ~ă (isp.).
11. [DLRLC] JINDUI, jinduiesc, vb. IV. Tranz. A dori în mod intens, a pofti cu tărie, a rîvni; a tînji, a fi ahtiat după ceva. Mulți ochi au jinduit-o; ea, aș, n-aude, nu vede. DELAVRANCEA, S. 9. ◊ Intranz. (Construit mai ales cu prep. «după», «la») Bragagii și salepgii... își strigau pe isonul de datină marfa la care jinduiau cîțiva băiețoi. C. PETRESCU, A. R. 8. Bătrînelul acesta, care jinduise toată viața după un fecior, își agățase inima de Manlache. POPA, V. 113.
12. [Șăineanu, ed. VI] jinduì v. 1. a-i duce jindul, a pofti la ceva; 2. a (se) lipsi de toate. [Slav. JẼDATI, a-i fi sete, foame, a pofti].
13. [Scriban] jinduĭésc v. tr. (d. jind). Doresc mult, poftesc mult (o mîncare, o haĭnă).
14. [DOOM 3] jinduire (dorință) s. f., g.-d. art. jinduirii; pl. jinduiri
15. [DOOM 2] jinduire (dorință) s. f., g.-d. art. jinduirii; pl. jinduiri
16. [DOOM 3] jindui (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiesc, 3 sg. jinduiește, imperf. 1 jinduiam; conj. prez. 1 sg. să jinduiesc, 3 să jinduiască
17. [DOOM 2] jindui (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiesc, imperf. 3 sg. jinduia; conj. prez. 3 să jinduiască
18. [DGS] jinduire s.f. 1 (mai ales constr. cu vb. „a privi”, „a se uita”) jind, jinduială, poftă. 2 (înv.) v. Ciudă. Gelozie. Invidie. Necaz. Pică1. Pornire. Ranchiună.
19. [DGS] jindui vb. IV. I 1 tr. a dori, a năzui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a urmări, a visa, a viza2, a stărui, <înv. și reg.> a năsli, <reg.> a bărăni, a năduli, <înv.> a ambiționa, a bate, a jelui, a nădăjdui, a privi, a concerne, a aspira, a aținti, a ținti, <fig.; livr.> a conflua,<fig.; rar> a se elansa, <fig.; reg.> a aținta, <fig.; înv.> a rezema. Este modest, nu jinduiește onoruri. Jinduiește să exceleze în artele plastice. 2 tr. a se ahtia, a dori, a râvni, <fig.; fam.> a se întinde. Jinduiește o funcție de conducere. 3 intr. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „la”) a se ahtia, a se lăcomi, a râvni, a tânji, <înv.> a zavistui. Jinduiește la averea unui unchi. 4 tr. a dori, a pofti, a râvni, a ține, a vrea, <înv.> a deșidera, a dezidera, a iubi, a jelui, a poftisi, <fig.; rar> a devora. Jinduiește de multă vreme să o cunoască. 5 intr. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „după”) a râvni, a tânji. Jinduiește după alt mod de viață. II refl. (înv. și reg.; despre oameni) v. Căi. Pocăi1. Regreta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL