1. [DEX '09] JIMBAT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.
2. [MDA2] jimbat, ~ă [At: VLAHUȚĂ, N. 16 / V: (reg) jâm~ / Pl: ~ați, ~e / E: jimba] (Pop) 1 (D. lucruri) Strâmb. 2 (D. lucruri) Curbat. 3 (Pex) Deformat. 4-5 smf, a (Om) cu gura strâmbă. 6-7 smf, a (Om) care are dinții în afară. 8-9 smf, a (Om) care are dinții crescuți unul peste altul. 10 sf Femeie cu maxilarul inferior strâmbat. 11-12 a, av (D. gură) (Cu buzele îndepărtate una de alta, din cauza unui defect de conformație) lăsând să se vadă mereu dinții. 13 a (D. oameni) Care zâmbește mereu. 14 a (D. oameni) Care râde fără rost. 15 a (Fig; d. suprafața apei) Încrețit. 16 a (Pex; d. ape) Tulburat. 17-18 smf, a (Om) căruia i-au căzut dinții. 19 a (Reg; fig; d. oameni) Care vorbește mult, pe un ton critic și tăios.
3. [DEXI] jimbat, -ă adj. 1 (pop.; despre lucruri) Strîmb, curbat. (pop.; despre oameni) 2 Care are gura strîmbă. 3 (despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsînd să se vadă mereu dinții. 4 Fig. (fam.; despre oameni) Care zîmbește mereu. • pl. -ți, -te. /v. jimba.
4. [CADE] JIMBAT, ZÎMBAT adj. Cu gura strîmbă, așa că se văd dinții, nefiind bine acoperiți de buze [comp. vsl. ząbŭ, bg. žabatŭ].
5. [DLRLC] JIMBAT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Regional, despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta din cauza unui defect de conformație, lăsînd să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) căruia i se văd dinții din cauza unui asemenea defect. Privirile lui... se opreau... pe chipul ei uricios, cu niște obraji mari și îmbujorați, c-o gură largă și jimbată. VLAHUȚĂ, O. A. 99.
6. [DLRM] JIMBAT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsînd să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) căruia i se văd dinții din cauza acestui defect. – Slav (v. sl. zobǔ).
7. [DEX '09] JIMBA, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).
8. [MDA2] jâmba v vz jimba
9. [MDA2] jâmbat, ~ă a vz jimbat
10. [MDA2] jimba [At: LB / V: (reg) jâm~ / Pzi: ~bez, jâmb / E: jimb] (Pop) 1-2 vtr (D. lucruri) A (se) strâmba. 3-4 vtr (D. lucruri) A (se) curba. 5-6 vtr (Pex) A (se) deforma. 7-8 vtr (D. oameni) A(-și) strâmba gura Si: a (se) rânji, a (se) schimonosi. 9 vr (D. copii; îe) A se ~ la cineva A se scoate limba și a se schimonosi la cineva. 10 vr A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. 11 vi (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. 12 vi A râde fără rost. 13 vr (Fig, d. suprafața unei ape) A se încreți. 14 vr (Pex; d. ape) A se tulbura. 15 vi (Înv; d. dinți) A cădea.
11. [MDA2] zâmba v vz jimba
12. [MDA2] zâmbat, ~ă a vz jimbat
13. [DEXI] jimba vb. I.1 tr., refl. (pop.) A (se) strîmba, a (se) curba. 2 tr., refl. (pop.) A-și strîmba gura; a (se) rînji, a (se) schimonosi. 3 refl. ext. (pop.; despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. 4 intr. Fig. (fam.; despre oameni) A zîmbi mereu. • prez.ind. -ez. /jimb + -a.
14. [CADE] ZÎMBAT 👉 JIMBAT.
15. [DLRLC] JIMBA, jimbez, vb. I. Refl. (Regional) A se strîmba arătîndu-și dinții, a rînji (cu ură, cu dușmănie). Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. ◊ Tranz. Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. ♦ Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.
16. [DOOM 3] jimba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. jimbez, 3 jimbează; conj. prez. 1 sg. să jimbez, 3 să jimbeze
17. [DOOM 2] jimba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbează
18. [DER] JIMBA2, jimbez, vb. I. (Var.) A zîmba. (cf. zîmba)
19. [DGS] jimba vb. I. (pop.) I 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică părți ale corpului, mai ales picioarele) v. Strâmba. 2 refl. (despre oameni) v. Rânji. Ricana. 3 refl. (despre oameni) v. Maimuțări. Poci1. Schimonosi. Strâmba. II tr., refl. (compl. sau sub. indică suprafața apelor) v. Cuta. Încreți. Ondula. Tremura. Undui.
20. [DRAM 2021] jimbá, v.r. v. jâmba.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL