1. [MDA2] jidoavcă sf vz jidovcă
2. [MDA2] jidăucă sf vz jidovcă
3. [MDA2] jidoafcă sf vz jidovcă
4. [MDA2] jidoucă sf vz jidovcă
5. [MDA2] jidovcă sf [At: DA ms / V: ~dăucă, ~doaf~, ~doav~, ~dou~ / Pl: ~vce, ~oavce / E: jidov + -că] (Pop; prt) Evreică.
6. [CADE] JIDOV sm., JIDO(A)VCĂ (pl. -ce) sf. 1 = JEDAN(CĂ): jidovii cei cu pricina de ieri o adus zece căpățîni de zăhar (alecs.) ¶ 2 Jidovul rătăcitor, personaj legendar, numit și Ahasverus, despre care se zice că ar fi fost osîndit să rătăcească vecinic pe pămînt, pentru că ar fi insultat pe Isus, cînd purta crucea în spinare ¶ 3 sm. 🔱 pop. Uriaș din timpurile preistorice: astea erau pe vremea jidovilor cari pășeau pe munți ca pe mușuroaie și uscau rîurile dintr/o sorbitură (vlah.) ; rupt din jidovi (ciauș.) (pamf.) foarte voinic [vsl. židovinŭ; comp. bg. židŭ, pl. židove „Evreu”; „uriaș”].
7. [DOOM 3] jidov (pop., peior., înv.) s. m., pl. jidovi
8. [IVO-III] Jidov sb. m., Jidoafcă sb. f.
9. [Argou] jidoavcă, jidoavce s. f. (pop., peior.) evreică.
10. [DRAM 2021] jidóvcă, jidovce, (jidoavcă), s.f. (fam.) Fată de jid; evreică; jidancă: „O povestit mult cu ie și și-o pus bine ochii pe ie, c-o fost tare, tare frumoasă jidoavca” (Bilțiu, 2007: 120). – Din jidov + suf. -că (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL