1. [MDA2] jicnire sf vz jignire
2. [DEX '09] JICNI vb. IV v. jigni.
3. [DEX '09] JIGNI, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicni vb. IV] – Din sb. žignuti.
4. [DEX '09] JIGNIRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.
5. [MDA2] jăgni v vz jigni
6. [MDA2] jăgnire sf vz jignire
7. [MDA2] jegni v vz jigni
8. [MDA2] jegnire sf vz jignire
9. [MDA2] jicni v vz jigni
10. [MDA2] jigni [At: LB / V: jeg~, jicni, (reg) jăg~ / Pzi: ~nesc / E: slv жєгнати] 1 vt (Înv) A lovi. 2 vt (Înv) A atinge. 3 vt (Înv) A răni ușor. 4 vt (Înv; fig) A aduce un prejudiciu cuiva. 5 vt A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa Si: a insulta, a ofensa. 6-7 vr (Reg; d. alimente) A căpăta un gust sau un miros rău atunci când stau într-un loc închis Si: a se încinge. 8 vr (Reg; pgn; d. alimente) A se strica. 9 vr (Îrg; despre ulei, untură) A se râncezi. 10 vr (Reg; d. oameni) A se înghionti.
11. [MDA2] jignire sf [At: BELDIMAN, E. 60/2 / V: jeg~, jic~, (reg) jăg~ / Pl: ~ri / E: jigni] 1 (Înv) Lovire. 2 (Înv) Atingere. 3 (Înv) Rănire ușoară Si: jignit1 (3).[1] 4 (Înv; fig) Prejudiciu. 5 Ofensă. 6 (Înv; îe) ~ de cuget Mustrare. 7-8 (Ccr) (Vorbă sau) faptă care jignește (5). 9-10 (Reg) Jigneală (1-2). 11 (Reg) Stricare a alimentelor. 12 (Îrg) Râncezire a uleiului, unturii etc. 13 (Reg) Înghiontire.
12. [DEXI] jignire s.f. 1 Ofensă, insultă. [Ziarele capitalei] au grăbit a da expresiune simțimîntului de jignire pe care știrea aceasta l-a produs în țară (EMIN.). ♦ Concr. Vorbă, faptă care jignește. Cuvintele lui reprezintă o jignire la adresa națiunii. 2 (înv.) Lovire. 3 (reg.) Stricare a alimentelor. • pl. -i. /v. jigni.
13. [CADE] JICNI 👉 JIGNI.
14. [CADE] JIGNI, !!JICNI (-nesc) vb. tr. A aduce o vătămare, o pagubă, o atingere, a vătăma, a atinge: nu poți să mulțumești pe toți, fără să jignești pe nimeni (br.-vn.); nu vroim să jignim drepturile nimănui (vlah.); aceasta mă jigni oare-cum în mândria mea copilărească (gn.); această presupunere jicnește caracterul meu (emin.); îl jicnești adînc cerindu-i fapte vinovate (car.) [srb. žignuti „a împunge”].
15. [DEX '98] JIGNI, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicni vb. IV] – Din scr. žignuti.
16. [DLRLC] JIGNI, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în demnitatea sau onoarea sa, a-i aduce o ofensă; a ofensa, a insulta. De ce să mă jignești, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschisă. GALAN, Z. R. 357. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. Îi spusese... să nu mai vorbească de asta că-l jignește. CONTEMPORANUL, VII 493. 2. (Învechit) A aduce un prejudiciu. (Atestat în forma jicni) [Acel drept] jicnea așezămintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24. – Variantă: jicni vb. IV.
17. [DLRLC] JIGNIRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă. Cunoscuse supărările și jignirile, primindu-le ca pe niște pumnale de-a dreptul în ființa lui. VORNIC, P. 176.
18. [Șăineanu, ed. VI] jigni v. 1. a strâmtora, a jena; 2, a cauza pagubă; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a înțepa].
19. [Scriban] jignésc v. tr. (sîrb. žignuti, rus. -útĭ, a arde, a trage un bicĭ. V. jig). Vest. Stric, alterez: căldura jignește alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cuĭva. V. refl. Mă stric, mă rîncezesc: untura s’a jignit.
20. [DOOM 3] jigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignesc, 3 sg. jignește, imperf. 1 jigneam; conj. prez. 1 sg. să jignesc, 3 să jignească
21. [DOOM 3] jignire s. f., g.-d. art. jignirii; pl. jigniri
22. [DOOM 2] jigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignesc, imperf. 3 sg. jignea; conj. prez. 3 să jignească
23. [DOOM 2] jignire s. f., g.-d. art. jignirii; pl. jigniri
24. [MDO] jigni
25. [IVO-III] jignesc, -neam 1 imp.
26. [DGS] jigni vb. IV. 1 tr. (compl. indică oameni) a injuria, a insulta, a invectiva, a ofensa, a ultragia, a vexa, a sudui, <înv. și reg.> a prâsni2, a hicăi, a mărdăgi, a osârli, <înv.> a obijdui, a aspersa, a atinge, a împroșca, a leza, a lovi, a răni, a stropi, a ulcera, <fig.; înv. și reg.> a îmbălora. A luat atitudine deoarece a fost jignit public, într-o emisiune televizată. 2 refl. (reg.; despre materii organice, alimente, preparate etc.) v. Acri. Altera. Cloci. Descompune. Fermenta. Înăcri. Strica. 3 tr. (înv.; compl. indică ființe; cu determ. introduse prin prep. „în”, „de”) v. Izbi. Lovi. Pocni.
27. [DGS] jignire s.f. 1 insultare, invectivare, ofensare, ultragiere, vexare, lezare, rănire. Jignirea politicianului a fost necuviincioasă. 2 (concr.) afront, agresiune verbală, injurie, insultare, insultă, invectivă, ofensă, rușine, ultraj, umilință, vexațiune, violențe (v. violență), violențe de limbaj (v. violență), violențe verbale(v. violență), vorbe grele (v. vorbă), ocară, hulă, sudalmă, suduială, suduire, suduitură, fenă, <înv.> băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, obijduire, atac, atingere, lezare, <fig.; deprec. sau peior.> țigăneală. Jignirile din presă au demoralizat-o. 3 (reg.) v. Acrire. Alterare. Descompunere. Fermentare. Înăcrire. Stricare. 4 (înv.) v. Izbire. Lovire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL