1. [DEX '09] JICNI vb. IV v. jigni.
2. [MDA2] jicni v vz jigni
3. [DEXI] jicni vb. IV. v. jigni.
4. [CADE] JICNI 👉 JIGNI.
5. [DEX '09] JIGNI, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicni vb. IV] – Din sb. žignuti.
6. [MDA2] jăgni v vz jigni
7. [MDA2] jegni v vz jigni
8. [MDA2] jigni [At: LB / V: jeg~, jicni, (reg) jăg~ / Pzi: ~nesc / E: slv жєгнати] 1 vt (Înv) A lovi. 2 vt (Înv) A atinge. 3 vt (Înv) A răni ușor. 4 vt (Înv; fig) A aduce un prejudiciu cuiva. 5 vt A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa Si: a insulta, a ofensa. 6-7 vr (Reg; d. alimente) A căpăta un gust sau un miros rău atunci când stau într-un loc închis Si: a se încinge. 8 vr (Reg; pgn; d. alimente) A se strica. 9 vr (Îrg; despre ulei, untură) A se râncezi. 10 vr (Reg; d. oameni) A se înghionti.
9. [CADE] JIGNI, !!JICNI (-nesc) vb. tr. A aduce o vătămare, o pagubă, o atingere, a vătăma, a atinge: nu poți să mulțumești pe toți, fără să jignești pe nimeni (br.-vn.); nu vroim să jignim drepturile nimănui (vlah.); aceasta mă jigni oare-cum în mândria mea copilărească (gn.); această presupunere jicnește caracterul meu (emin.); îl jicnești adînc cerindu-i fapte vinovate (car.) [srb. žignuti „a împunge”].
10. [DEX '98] JIGNI, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicni vb. IV] – Din scr. žignuti.
11. [DLRLC] JIGNI, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în demnitatea sau onoarea sa, a-i aduce o ofensă; a ofensa, a insulta. De ce să mă jignești, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschisă. GALAN, Z. R. 357. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. Îi spusese... să nu mai vorbească de asta că-l jignește. CONTEMPORANUL, VII 493. 2. (Învechit) A aduce un prejudiciu. (Atestat în forma jicni) [Acel drept] jicnea așezămintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24. – Variantă: jicni vb. IV.
12. [Șăineanu, ed. VI] jigni v. 1. a strâmtora, a jena; 2, a cauza pagubă; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a înțepa].
13. [Scriban] jignésc v. tr. (sîrb. žignuti, rus. -útĭ, a arde, a trage un bicĭ. V. jig). Vest. Stric, alterez: căldura jignește alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cuĭva. V. refl. Mă stric, mă rîncezesc: untura s’a jignit.
14. [DOOM 3] jigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignesc, 3 sg. jignește, imperf. 1 jigneam; conj. prez. 1 sg. să jignesc, 3 să jignească
15. [DOOM 2] jigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignesc, imperf. 3 sg. jignea; conj. prez. 3 să jignească
16. [MDO] jigni
17. [IVO-III] jignesc, -neam 1 imp.
18. [DGS] jigni vb. IV. 1 tr. (compl. indică oameni) a injuria, a insulta, a invectiva, a ofensa, a ultragia, a vexa, a sudui, <înv. și reg.> a prâsni2, a hicăi, a mărdăgi, a osârli, <înv.> a obijdui, a aspersa, a atinge, a împroșca, a leza, a lovi, a răni, a stropi, a ulcera, <fig.; înv. și reg.> a îmbălora. A luat atitudine deoarece a fost jignit public, într-o emisiune televizată. 2 refl. (reg.; despre materii organice, alimente, preparate etc.) v. Acri. Altera. Cloci. Descompune. Fermenta. Înăcri. Strica. 3 tr. (înv.; compl. indică ființe; cu determ. introduse prin prep. „în”, „de”) v. Izbi. Lovi. Pocni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL