[DTM] jeu-parti (cuv. fr. [jø parti], „joc în doi, dispută”), specie lirică medievală, un fel de întrecere poetic-muzicală, în care doi parteneri improvizează* alternativ, pe aceeași melodie, versuri care susțin teze opuse. În general, j. alternează 6 strofe, o strofă putând conține între 6 și 15 versuri, și se încheie cu 2 envois (dedicații) către arbitri, cântate pe melodia celei de a doua secțiuni a strofei. Termenul de j. sau parture era întrebuințat de poeții langue d’oil (la N de Loara); cei de langue d’oc (provensală) foloseau termenii tenso sau partimen. Se consideră că j. ar fi la originea „comediei cu cântecele” sau a vodevilului* din sec. 18. Se cunosc peste 180 de j., multe notate, peste 60 aparținând truverului* arlesian Jehan Bretel (m. 1272). Cele mai celebre, de Adam de la Halle: Jeu de la feuillée și Jeu de Robin et de Marion.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL