1. [DEX '09] JENANT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.
2. [MDA2] jenant, ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. II, 33 / Pl: ~nți, ~e / E: fr gênant] 1 a Care provoacă jenă (1). 2 a Supărător. 3-4 a, av (Care este) penibil. 5-6 a, av (Care este) neplăcut.
3. [CADE] *JENANT adj. Supărător, stînjenitor, care jenează [fr. gênant].
4. [DLRLC] JENANT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care produce un sentiment de jenă; supărător, neplăcut. Situație jenantă.
5. [DN] JENANT, -Ă adj. Supărător, neplăcut. [Cf. fr. génant].
6. [MDN '00] JENANT, -Ă adj. supărător, neplăcut. (< fr. gênant)
7. [Șăineanu, ed. VI] jenant a. incomod.
8. [Scriban] * jenánt, -ă adj. (fr. gênant). Care jenează, care incomodează: situațiune jenantă.
9. [DOOM 3] jenant adj. m., pl. jenanți; f. jenantă, pl. jenante
10. [DOOM 2] jenant adj. m., pl. jenanți; f. jenantă, pl. jenante
11. [DGS] jenant, -ă adj. 1 (despre situații, stări sau despre acțiuni, manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) deranjant, importun, incomod, incomodant, neplăcut, stânjenitor, stingheritor, supărător, <înv.> molest. Gestul lui a fost jenant pentru fată. Îi pune întrebări jenante. 2 (despre obiecte, lucruri etc.) deranjant, incomodant, ancombrant. Fotoliul-pat desfăcut este jenant într-o cameră mică. 3 (despre stări, situații etc.) neplăcut, penibil, supărător, urât2, giurumist. În fața ei se află într-o situație jenantă știind că a mințit-o. Nu vrea să-l întâlnească din cauza unor amintiri jenante.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL