1. [DEX '09] JELȚ s. n. v. jilț.
2. [MDA2] jelț sn vz jeț
3. [DEXI] jelț s.n. v. jeț.
4. [DEX '98] JELȚ s. n. v. jeț.
5. [Scriban] jelț V. jeț.
6. [DEX '09] JEȚ s. n. v. jilț.
7. [DEX '09] JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.
8. [MDA2] jălț sn vz jeț
9. [MDA2] jăț sn vz jeț
10. [MDA2] jățiu sn vz jeț
11. [MDA2] jâlț sn vz jeț
12. [MDA2] jeț sn [At: DOSOFTEI, V. S. 205/2 / V: jăț, jățiu, (Mol) jâlț, jelț, jețiu, (Trs) jilț, jinț, jiț / Pl: ~uri / E: ger Sitz, Sessel] 1 Scaun înalt cu spetează și brațe. 2 (Spc) Tron. 3 (Reg) Băncuță cu spătar. 4 (Pop; îs) ~ mic Scăunel. 5 (Înv; fig) Sediu. 6 (Reg) Băncuță mobilă îmbrăcată în piele, adesea cu spătar, care se pune în căruță Si: capră. 7 (Reg) Loc de pe cuptor unde dorm de obicei copiii. 8 (Olt) Luncă fertilă.
13. [MDA2] jețiu sn vz jeț
14. [MDA2] jilț sn vz jeț
15. [MDA2] jinț sn vz jeț
16. [MDA2] jiț sn vz jeț
17. [MDA2] șeț sn vz jeț
18. [MDA2] șiț2 sn vz jeț
19. [MDA2] ziț[1] sn vz jet
20. [DEXI] jilț s.n. 1 Scaun înalt, cu spetează și brațe; fotoliu. Priviți-l cum stă mîndru și alb pe naltu-i jeț! El îmflă răsuflarea vulcanului măreț (EMIN.). ♦ Spec. Tron. 2 (reg.) Băncuță cu spătar (care se pune în căruță). 3 (reg.) Loc pe cuptor unde se poate dormi. • pl. -uri. și (pop.) jeț, (înv., reg.) jelț s.n. /<germ. Sitz, săs. Sätz.
21. [CADE] JELȚ¹ 👉 JEȚ.
22. [CADE] ❍JELȚ² (pl. -țuri) sn. Olten. 🌐 Luncă îngustă și fertilă udată de mai multe pîraie: dăm peste o mulțime de pîraie care formează văi șl lunci frumoase și fertile și cari se numeso ~uri (ion.).
23. [CADE] JEȚ, ❍JELȚ, JĂLȚ, JILȚ, JÎLȚ (pl. -țuri) sn. 🛋 Fotoliu: jețurile lor de sidef presărate cu pietre scumpe (dlvr.); jețul Iul de mușama în cancelaria poliției (car.); m’am lungit într’un jălț elastic (alecs.); Daniil, bătrînul stareț, Șade ’n jilțu-i, răsturnat (vlah.) [comp. germ. Sessel].
24. [CADE] JILȚ 👉 JEȚ.
25. [CADE] JÎLȚ 👉 JILȚ.
26. [DEX '98] JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jilț s. n.] – Din germ. Sitz.
27. [DEX '98] JILȚ s. n. v. jeț.
28. [DLRLC] JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe (de obicei de lemn). V. fotoliu. Într-un jeț Am ațipit vreo cîteva clipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. Ședea mereu în jețul ce-i dăruise de ziua lui ginere-său. SLAVICI, N. I 207. Se dusese să ia în posesiune jețul lui din cancelaria poliției. CARAGIALE, M. 281. Arald cu moartea-n suflet, a gîndurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă. EMINESCU, O. I 94.
29. [DLRLC] JILȚ, jilțuri, s. n. Jeț. Mama e adîncită într-un jilț. CAMIL PETRESCU, T. II 38. Aștept din cer să vie O zînă drăgălașă cu glasul aurit Pe jilțu-mi lîngă masă. ALECSANDRI, P. III 4. Se puse pe un jilț, unde șezu absorbită în gînduri. NEGRUZZI, S. I 27. – Variantă: jîlț (C. PETRESCU, Î. I 12, CREANGĂ, A. 164) s. n.
30. [DLRLC] JÎLȚ s. n. v. jilț.
31. [Șăineanu, ed. VI] jâlț n. Mold. jeț: v’așezați pe jâlțuri ca sfetnicii înțelepți AL. [V. jeț (cu l intercalat)].
32. [Șăineanu, ed. VI] jeț n. fotoliu: craiul rezemat în jeț cu spată EM. [Sas SÄTZ = germ. SITZ].
33. [Șăineanu, ed. VI] jilț n. V. jălț.
34. [Scriban] jeț n., pl. urĭ (sas. sätz, germ. sitz, loc de ședere, sessel, scaun). Vechĭ. Fotoliŭ. – Și jelț și jilț (care poate veni d. ceh. židlice, scaun, orĭ dintr’o formă maĭ veche germanică).
35. [Scriban] jilț V. jeț.
36. [DOOM 3] jilț s. n., pl. jilțuri
37. [DOOM 2] jilț s. n., pl. jilțuri
38. [IVO-III] jeț.
39. [DER] jeț (jețuri), s. n. – 1. Scaun înalt, fotoliu. – 2. Tron. – Var. jețiu, jățiu, jilț, jîlț. Lat. *iacium, de la iacēre „a sta tolănit”, cf. it. diaccio „țarc pentru oi”, sicil. jazzu „vizuină”. Sub aspect semantic trebuie plecat de la sensul de „culcuș, pat”, ca în „laviță”. Der. din germ. Sitz, prin intermediul săs. säts (Mîndrescu, Influența germană, 63; Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, p. 137; Borcea 194; DAR; Gáldi, Dict., 193) nu pare posibilă fonetic și nu explică var. jețiu. Der. din lat. sessus (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256) nu este probabilă. L din var. nu este clar (din germ. Sessel, după Tiktin și DAR; din sl. sĕdĕlo, cf. ceh. židilice, după Cihac, II, 159; din tc. jelse, „mod de a se așeza”, după Moldovan 426). – Der. jilțuit, adj. (în formă de jilț).
40. [DGS] jilț s.n. 1 fotoliu, <reg.> iliș, șezău. Pe terasă are o canapea și mai multe jilțuri. 2 tron1,<înv.> scaun, taht. Faraonii aveau jilțuri de aur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL