1. [DEX '09] JELUITOR, -OARE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.
2. [MDA2] jeluitor, ~oare [At: HODOȘ, P. P. 222 / V: jăl~ / Pl: ~i, ~oare / E: jelui + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se jelește (3) Si: jalnic (15-16). 3-4 smf, a (Persoană) care prezintă o reclamație. 5 sf Bocitoare. 6 av Cu tristețe.
3. [DEXI] jeluitor, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (Persoană) care se jeluiește. 2 s.f. Bocitoare. 3 s.m., s.f. (înv.) Persoană care prezenta o jalbă; reclamant, petiționar. • sil. -lu-i-. pl. -ori, -oare. /jelui + -tor.
4. [CADE] JELUITOR, JĂLUITOR sm. Cel ce se jeluește, reclamant: n’am judecat pe acei jeluitori (isp.); jăluitorul să fugă, de teamă să nu pață una și mai rea decît pricina pentru care venea să se plîngă (i.-gh.).
5. [DLRLC] JELUITOR1, -OARE, jeluitori, -oare, adj. Care se jeluiește, jalnic, tînguitor. (Cu pronunțare regională) Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. ◊ (Adverbial) Ea se uita oarecum jeluitor în ochii lui. SLAVICI, O. I 357. – Pronunțat: -lu-i-.
6. [DLRLC] JELUITOR2, -OARE, jeluitori, -oare, s. m. și f. 1. (Rar, numai la f.) Bocitoare. Femeile curioase să vadă chipurile jeluitoarelor pe sub zăbranicul rar al doliului. ARDELEANU, D. 276. 2. (Învechit) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. Jeluitorii au îmblat fugari. ȘEZ. IV 18. – Pronunțat: -lu-i-.
7. [Șăineanu, ed. VI] jeluitor m. suplicant: dator e s’sculte pe orice jeluitor Al.
8. [MDA2] jăluitor, ~oare smf, a vz jeluitor
9. [DOOM 3] jeluitor (desp. -lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoare
10. [DOOM 2] jeluitor (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoare
11. [DGS] jeluitor, -oare s.m., s.f., adj. I 1 s.f. bocitoare, plângătoare (v. plângător), <fran.> voceratrice. A adus la mort două jeluitoare. 2 s.m., s.f. (jur.; înv.) v. Reclamant. II adj.(pop.; mai ales despre sunete) v. Jalnic. Tânguios. Tânguitor. Văitat2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL