1. [MDA2] jelnici vi [At: GRAIUL, I 65 / V: jăl~ / Pzi: ~cesc / E: jalnic] (Olt) A se lamenta.
2. [DEX '09] JALNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.
3. [MDA2] jalnic, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. GCR. I, 212/22 / V: jălal~, jea~, (reg) jel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: bg жалник, slv жальникъ] 1-2 a Plin de (tristețe sau) durere adâncă. 3-4 a Care provoacă (tristețe sau) durere adâncă. 5 a Îndurerat. 6 a, av (D. oameni) (Care este) vrednic de a fi compătimit. 7 a (D. oameni) Care provoacă milă. 8 av Nenorocit. 9 a Întristător. 10 a (D. lucruri) Dureros. 11 av Cu tristețe. 12 av Cu durere. 13-14 smf, a (Înv) Jeluitor (1-2). 15-16 a, av (Înv) (Care este) în doliu. 17-18 a, av (Înv) (Care este) de doliu.
4. [MDA2] jălalnic, ~ă a, av vz jalnic
5. [MDA2] jălnici v vz jelnici
6. [MDA2] jealnic, ~ă a vz jalnic
7. [MDA2] jelnic, ~ă a, av vz jalnic
8. [DEXI] jalnic, -ă adj. 1 Care este trist, dureros, dezolant. Strigăte jalnice. ◊ (adv.) Jalnic sună Și sălbatec se plîng regii în giganticul mormînt (EMIN.). 2 (despre situații, stări sau despre ființe, aspectul, înfățișarea etc. ale lor) Care provoacă milă; demn de compătimit. Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? (CON.). ◊ Salcie jalnică v. salcie. 3 (fam.; despre oameni) Care este penibil, ridicol. Este un om jalnic, nu are simțul ridicolului. ◊ (adv.) În fața necazurilor, s-a purtat jalnic. 4 (înv.) Îndoliat; de doliu. • pl. -ci, -ce. /jale1 + -nic.
9. [CADE] JALNIC adj. și adv. 1 Foarte trist, plin de jale, de întristare: vîntul vîjie și geme ca niște ~e glasuri ce plîng din depărtare (ODOB.), cînele ce urlase atît de ~ era al lui, el presimțise moartea stâpînului său (ALECS.) ¶ 2 În doliu, care duce doliul cuiva, care plînge moartea cuiva : ~ă adunare; jalnica soție.
10. [CADE] ❍JELNIC = JALNIC.
11. [DLRLC] JALNIC, -Ă, jalnici, -e, adj. De jale, trist, dureros. Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272. Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21. Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ (Adverbial) Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263. Așa jalnic de ce cînți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. ♦ Care provoacă milă, care e vrednic de compătimire, nenorocit; de plîns. Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? CONACHI, P. 87.
12. [DLRM] JÁLNIC, -Ă, jalnici, -e, adj. (Adesea adverbial) Trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit. – Din jale1 + suf. -nic.
13. [Șăineanu, ed. VI] jalnic n. foarte trist. [Slav. JELĬNŬ].
14. [Scriban] jálnic, -ă adj. (d. jale). Care inspiră jale, foarte trist, lugubru: glas, spectacul jalnic. Deplorabil, lamentabil, de plîns: spectacol jalnic. Adv. În mod jalnic: un clopot suna jalnic.
15. [DOOM 3] jalnic adj. m., pl. jalnici; f. jalnică, pl. jalnice
16. [DOOM 2] jalnic adj. m., pl. jalnici; f. jalnică, pl. jalnice
17. [IVO-III] jalnic.
18. [DGS] jalnic, -ă adj. I 1 (mai ales despre sunete) tânguios, tânguitor, văitat2, ‹pop.› jelitor, jeluitor, ‹înv.› lamentabil, ‹fig.› sfâșietor, ‹fig.; înv.› lăcrimos. Un geamăt jalnic se aude în depărtare. Fata a izbucnit într-un plâns jalnic. 2 (despre voce, glas etc.) plângăreț, plângător, plâns2, scâncit2, scâncitor, tânguios, tânguitor, trist, ‹livr.› dolent, larmoaiant, ‹rar› plângaci, ‹înv.› obidos, plângeros. Când se lovește, copilul își cheamă mama cu o voce jalnică. 3 (despre lătrături) chelălăit2, tânguios, tânguitor. Lătratul jalnic al câinelui nu a încetat toată noaptea. 4 (despre glas, melodii etc.) duios, tânguios, tânguitor, trist, ‹fran.; înv.› plentiv, ‹fig.› dureros. A cântat o doină jalnică, care a emoționat publicul. 5 (despre starea, situația, mediul în care se află o ființă, un lucru etc.) deplorabil, lamentabil, mizer, mizerabil, nenorocit, prăpădit, ‹înv. și reg.› ticălos, ‹înv.› mișel, netrebnic. Unii oameni au o existență jalnică. 6 (despre oameni) deplorabil, lamentabil. ‹înv.› mizerabil. Copiii străzii îmbrăcați în zdrențe sunt jalnici. 7 (despre situații, întâmplări, evenimente etc.) dureros, nenorocit, trist, ‹înv. și reg.› milos. Odată cu moartea părinților a început pentru copii un jalnic șir de încercări. 8 (despre stări, situații, despre ființe sau despre aspectul, înfățișarea lor etc.) lugubru, macabru, sinistru, sumbru, ‹livr.› luctuos, ‹fig.› funebru. În casă era o atmosferă jalnică. Toți aveau figuri jalnice din cauza nenorocirii. 9 (fam.; despre oameni sau despre manifestări, acțiuni etc. ale lor) v. Deplorabil. Penibil. Ridicol.10 (fam.; despre peisaje, ambient etc.) v. Demoralizant. Depresiv. Deprimant. Descurajant. Dezolant. Mohorât. Posac. Posomorât. Trist. II (înv.) 1 (despre oameni) v. Cernit2. Îndoliat. 2 (despre haine, steaguri etc.) v. Cernit2. Îndoliat. Negru.
19. [DAR] jelnici, jelnicesc, vb. IV (înv.) 1. a jeli. 2. (reg.) a se lamenta, a se plânge.
20. [DAR] jălalnic, jălalnică, adj. (înv.) jalnic, cu glas plângător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL