1. [DEX '09] JELITOR, -OARE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.
2. [MDA2] jelitor, ~oare [At: ALECSANDRI, P. I, 94 / V: jăl~ / Pl: ~i, ~oare / E: jeli + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care jelește (1). 3-4 a Care produce (tristețe sau) jale1 (8).
3. [DEXI] jelitor, -oare adj. 1 (despre oameni) Care (se) jelește. 2 Care inspiră jale; jalnic, tînguitor. • pl. -ori, -oare. /jeli + -tor.
4. [CADE] JELITOR adj. verb. JELI Care jelește.
5. [DLRLC] JELITOR, -OARE, jelitori, -oare, adj. Care suferă, care jelește; care inspiră jale, jalnic; tînguitor. Că ți-i casa jelitoare Și de pîne și de sare. MARIAN, S. 9. (Cu pronunțare regională) De la noi ce mai dorești?... Fag de miere-ndulcitoare Și vro doină jălitoare? ALECSANDRI, P. I 94.
6. [DLRM] JELITOR, -OARE, jelitori, -oare, adj. (Pop.) Care jelește; care inspiră jale; jalnic. – Din jeli + suf. -(i)tor.
7. [Șăineanu, ed. VI] jelitor a. 1. care se jelește 2. jalnic: glas de clopot jelitor AL.
8. [MDA2] jălitor, ~oare smf, a vz jelitor
9. [DOOM 3] jelitor adj. m., pl. jelitori; f. sg. și pl. jelitoare
10. [DOOM 2] jelitor adj. m., pl. jelitori; f. sg. și pl. jelitoare
11. [DGS] jelitor, -oare adj. (pop.; mai ales despre sunete) v. Jalnic. Tânguios. Tânguitor. Văitat2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL