1. [DEX '09] JELIT2, -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.
2. [DEX '09] JELIT1 s. n. Faptul de a (se) jeli. – V. jeli.
3. [MDA2] jelit2, ~ă a [At: PAMFILE, CR. 15 / V: jăl~ / Pl: ~iți, ~e / E: jeli] 1 Bocit. 2 Deplâns. 3 Care este în doliu. 4 Regretat. 5 Demn de compătimire. 6 Sărman. 7 (Pop) Vagabond.
4. [MDA2] jelit1 sn [At: ȘEZ. IX, 6 / V: jăl~ / Pl: ~uri / E: jeli] 1 Jelire (1). 2 Tânguire. 3 Doliu. 4-5 Jelire (4-5). 6 Regret. 7 Jelire (7). 8 (Îlav) De ~ Vrednic de compătimire.
5. [DEXI] jelit2, -ă adj. 1 (despre oameni) Care este deplîns, compătimit. Un amic scump și jelit (ALECS.). 2 Care este demn de compătimire. 3 (pop.; despre oameni) Sărman. • pl. -ți, -te. /v. jeli.
6. [DEXI] jelit1 s.n. Jelire. • /v. jeli.
7. [DLRLC] JELIT2, -Ă, jeliți, -te, adj. (Popular) Care jelește, care este cuprins de durere; întristat, trist. Pentr-o pușcă, arz-o para, Îmi lăsai locul și țeara, Pentr-o pușcă ruginită Rămase casa jelită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 319. Ai lăsat acasă Măicuța duioasă Taică-mbătrînit Si foarte jelit. id. ib. 503.
8. [DLRLC] JELIT1 s. n. (Popular) Faptul de a (se) jeli; jelire. De-atunci ar fi rămas și jelitul la morți. ȘEZ. IX 6.
9. [DLRM] JELIT2, -Ă, jeliți, -te, adj. (Pop.) Care jelește; întristat, trist. – V. jeli.
10. [DLRM] JELIT1 s. n. (Pop.) Faptul de a (se) jeli.
11. [DEX '09] JELI, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.
12. [MDA2] jăli v vz jeli
13. [MDA2] jălit1 sn vz jelit1
14. [MDA2] jălit2, ~ă a vz jelit2
15. [MDA2] jeli [At: VARLAAM, C. 336/2 / V: jăli / Pzi: ~lesc / E: slv жалити] 1-2 vti A plânge (după) un mort Si: a boci. 3 vr A se tângui. 4 vt(a) A fi în doliu. 5 vt(a) A nu se bucura de plăcerile vieții din cauza pierderii unei ființe iubite. 6 vt(a) A fi tot timpul trist. 7 vt(a) A-i părea rău de ceva Si: a jelui (6), a regreta. 8 vt A da expresie durerii sau milei ce o simți față de cineva sau ceva Si: a compătimi, a deplânge, a jelui.
16. [CADE] †JĂLI 👉 JELI.
17. [CADE] JELI, ❍JĂLI (-lesc) I. vb. tr. A plînge pe un mort: îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeli și poporul, în cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape (isp.); pr. ext.: jăleau pierderea limbii (negr.). II. vb. intr. și refl. 1 A se plînge, a se tîngui ¶ 2 A purta, a ținea doliul: muiarea... iaste datoare pentru cinstea bărbatului ei să jălească (prv.-mb.) [vsl. žaliti].
18. [CADE] JELITOR adj. verb. JELI Care jelește.
19. [DEX '98] JELI, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta. – Din sl. žaliti.
20. [DLRLC] JELI, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plînge, a se văieta, a se tîngui. Se jelea și plîngea. ◊ Fig. Vîntul se jelea prin trestii. SADOVEANU, O. I 152. De trei zile mă dorește Mîndra inimii mireasă, Dar de ce se tot jelește Oltul meu pe lîngă casă? CERNA, P. 135. 2. Tranz. (Popular) A plînge (cu glas tare) după un mort; a boci. Îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeliră și poporul. ISPIRESCU, L. 42. Bietele nurori jeleau pe soacră-sa. CREANGĂ, P. 11. Adă luntrea și mă treci... Aibi grijă să nu mă-neci, Că n-ai bani să mă plătești, Nici surori să mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139. ◊ Intranz. Numai ea, biata, era plînsă, prizărită și amărîtă... pentru că jelea după Tei-Legănat. SBIERA, P. 88. (Cu pronunțare regională) S-o strîns frații grămăgioară și jălesc de-o surioară. ȘEZ. IV 225. ♦ Intranz. A manifesta durere (la moartea cuiva), a se arăta întristat. Cît trăiește, tot jelește. ȘEZ. III 163. Nu mă jeli cu portul, jelește cu sufletul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 3. Tranz. (Învechit) A-i părea rău după ceva sau după cineva; a regreta. Aceste sînt suvenirurile care jelesc. RUSSO, S. 19. (Cu pronunțare regională) Pe la noi n-ai mai venit Să vezi cît ești de jălit. ALECSANDRI, P. P. 379. Cît jălesc vremea pierdută. NEGRUZZI, S. I 75. ♦ A compătimi. (Cu pronunțare regională) Omul nebun tare-i de jălit. CREANGĂ, P. 243.
21. [DLRM] JELI, jelesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se plînge, a se văita. 2. Tranz. și intranz. A boci. ♦ Intranz. A manifesta durere (la moartea cuiva). 3. Tranz. (Înv.) A. regreta. ♦ A deplînge, a compătimi. – Slav (v. sl. žaliti).
22. [DLRM] JELITOR, -OARE, jelitori, -oare, adj. (Pop.) Care jelește; care inspiră jale; jalnic. – Din jeli + suf. -(i)tor.
23. [Șăineanu, ed. VI] jelì v. 1. a plânge pe un mort; 2. a plânge cu gemete și strigăte. [Slav. JELATI].
24. [Scriban] jălésc (est) și jelesc (vest), v. intr. (jălesc vine d. vsl. rut. žaliti, a jăli, a simți jale saŭ e format din jelesc, ĭar jelesc vine d. vsl. želati [želati și želĕti], a dori, a jăli. Din aceĭașĭ răd. sînt: vsl. žali, jale, și želia, jele, žaliti se, a se judeca, a avea proces, žalovati, a jăli, și želániĭe, jelanie). Simt jale, simt mare întristare. V. tr. Plîng cu multă jale un mort. V. refl. Mă lamentez, mă tînguĭesc, plîng: mă jeleam de moartea luĭ, mă jeleam c’a murit.
25. [Scriban] jelésc V. jălesc.
26. [DOOM 3] jelit s. n.
27. [DOOM 2] jelit s. n.
28. [DOOM 3] jeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelesc, 3 sg. jelește, imperf. 1 jeleam; conj. prez. 1 sg. să jelesc, 3 să jelească
29. [DOOM 2] jeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelesc, imperf. 3 sg. jelea; conj. prez. 3 să jelească
30. [MDO] jeli
31. [IVO-III] jelesc, -leam 1 imp.
32. [DGS] jelit1 s.n. ah, boceală, bocire, bocit1, căinare, jelire, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns1, tânguială, tânguire, tânguit1, văitare, văitat1, văitătură, ieremiadă, lament, lamentouri, deplorație, <pop. și fam.> văicăreală, văicărit, jeluială, văicăritură, <înv. și reg.> olălăire, olecăire, olecăitură, scremut1, cântare, văierare, văierat, <înv.> cramură, lugire, obidire, plângeoșie, văierătură, scâncitură.
33. [DGS] jelit2, -ă adj. (despre oameni) bocit2, jeluit, plâns2, tânguit2, cântat2. Mortul jelit este tatăl ei.
34. [DGS] jeli vb. IV. 1 tr., intr. a boci, a jelui, a plânge, a tângui, <înv. și reg.> a petrece, a văita. Mereu își jelește fiul mort. 2 refl. (despre oameni) a se boci, a se căina, a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui,a se văicări, a se văita, <înv. și pop.> a se ofta,<pop.> a se aoli, a chiui, a se mișeli, a se neferici, <înv. și reg.> a se obidi, a se olălăi, a se olecăi, a se screme, a striga, <reg.> a se cânta, a se frăsui, a se găvăli, a se geveli, a se lilii, a se pănăta, a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, <înv.>a glăsi, a se glăsui, a hlipi, <fig.; înv. și pop.>a se tăvăli, <fig.; fam.> a scheuna. Toată ziua se jelește că viața îi este plină de greutăți. 3 tr. (compl. indică oameni sau soarta,suferințele, nenorocirile, necazurile etc. lor)a căina, a compătimi, a deplânge, a deplora, a jelui, a plânge, <rar> a compasiona, <înv. și pop.> a tângui, a văicări, <înv. și reg.> acăi, <reg.> a sărăci, a șăinăli, a văiera, a văita, <înv.> a obida, <latin.; înv.> a lugi. Îl jelește pentru suferința sa. 4 refl. (înv.; despre oameni) v. Căi. Pocăi1. Regreta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL