1. [DEX '09] JELER, jeleri, s. m. Nume dat în Evul Mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.
2. [MDA2] jeler sm [At: ENC. ROM. / V: jăl~, ~eariu, jil~, jileriu, jilier, ziler[1] / Pl: ~i / E: mg zsellér] (Trs; iuz; în Evul Mediu) 1 Țăran fără pământ sau cu pământ puțin, care muncea pe moșiile nobililor, dar care nu avea regimul juridic al iobagilor. 2 Om așezat pe moșia altuia.
3. [DEXI] jeler s.m. (în Ev. Med., în Transilv.) Țăran fară pămînt sau cu pămînt puțin, care muncea pe moșiile nobililor, fară a avea regimul juridic al iobagilor. • pl. -i. /<magh. zsellér.
4. [DEX '98] JELER, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.
5. [MDA2] jăler sm vz jeler
6. [MDA2] jeleariu sm vz jeler
7. [MDA2] jiler sm vz jeler
8. [MDA2] jileriu sm vz jeler
9. [MDA2] jilier sm vz jeler
10. [DOOM 3] jeler s. m., pl. jeleri
11. [DOOM 2] jeler s. m., pl. jeleri
12. [DER] jeler (jeleri), s. m. – Iobag, șerb. Mag. zsellér (Cihac, II, 509; DAR), din germ. Siedler, cf. sb. želir (Miklosich, Slaw. Elem., 22). În Trans., înv.
13. [DRAM 2021] jéler, jeleri, s.m. (reg.; arh.) 1. (în Trans.) Nume dat, în Evul Mediu, țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: țăran dependent; porțieș. 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș. ■ (onom.) Jeler, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. zsellér „răzeș” (DEX, MDA), din germ. Siedler, cf. srb. želir (Miklosich, după DER).
14. [DRAM 2015] jeler, jeleri, s.m. – (reg.; arh.) 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: țăran dependent; porțieș (Dăncuș, 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu, 1999: 383). ♦ (onom.) Jeler, nume de familie (20 de persoane cu acest nume în Maramureș, în 2007). – Din magh. zsellér „răzeș” (Cihac, DA, cf. DER; DEX, MDA), din germ. Siedler, cf. srb. želir (Miklosich, cf. DER).
15. [DRAM] jeler, -i, s.m. – 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: Țăran dependent; porțieș (Dăncuș 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu 1999: 383). – Din magh. zsellér (< germ. Siedler).
16. [DAR] jeleariu s.m. (înv.) V. jeler.
17. [DAR] jileriu s.m. (înv.) V. jeler.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL