1. [DEX '09] JEFUITOR, -OARE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.
2. [MDA2] jefuitor, ~oare smf, a [At: MARDARIE, L. 4068 / V: jacu~, jăcu~, jăfu~ / Pl: ~i, ~oare / E: jefui + -toare] 1-14 (Persoană) care jefuiește (1-7).
3. [DEXI] jefuitor,-oare adj., s.m., s.f. (Persoană) care săvîrșește un jaf, care jefuiește (pe cineva sau ceva). • sil. -fu-i-. pl. -ori, -oare. / jefui + -tor.
4. [CADE] JEFUITOR sm. Cel ce jefuește, ce comite jafuri.
5. [DLRLC] JEFUITOR, -OARE, jefuitori, -oare, adj. Care jefuiește, care pradă, care își însușește averi prin exploatare. – Pronunțat: -fu-i-. – Variante: (învechit) jecuitor, -oare, jăcuitor, -oare (DONICI, F. 73), jacuitor, -oare adj.
6. [MDA2] jacuitor, ~oare a vz jefuitor
7. [MDA2] jăcuitor, ~oare smf, a[1] vz jefuitor
8. [MDA2] jăfuitor, ~oare smf, a vz jefuitor
9. [DLRLC] JACUITOR, -OARE adj. v. jefuitor.
10. [DLRLC] JĂCUITOR, -OARE adj. v. jefuitor.
11. [DLRLC] JECUITOR, -OARE adj. v. jefuitor.
12. [Șăineanu, ed. VI] jăfuitor m. cel ce jăfuiește sau caută a jăfui.
13. [DOOM 3] jefuitor (desp. -fu-i-) adj. m., s. m., pl. jefuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoare
14. [DOOM 2] jefuitor (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoare
15. [DGS] jefuitor, -oare s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. prădător, spoliator, <rar> pleșcan, <reg.> jacaș, jăpcan, jăpcaș, <înv.> pleșcaș, pleșcuitor, pradnic, prădaș, <fig.; înv.> dezbrăcător. Jefuitorii sunt pedepsiți prin lege. 2 adj. prădalnic. În vechime, barbarii năvăleau în bande jefuitoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL