1. [MDA2] jecmănitor, ~oare smf, a [At: DA ms / V: jăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: jecmăni + -tor] 1-2 (Persoană) care jefuiește (3) Si: jăpcănitor (1-2).
2. [DLRLC] JECMĂNITOR, -OARE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... cîțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani romîni, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.
3. [MDA2] jăcmănitor, ~oare smf, a vz jecmănitor
4. [DGS] jecmănitor, -oare s.m., s.f. (mai ales fam.) <reg.> jăpcănitor, <reg.; deprec.> răpiciune. Nu cumpără de la acest negustor pentru că este jecmănitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL