1. [DEX '09] GELEP, gelepi, s. m. Negustor oriental din Evul Mediu care cumpăra vite din Țările Române pentru a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep.
2. [MDA2] gelep1 sm [At: DIONISIE, C. 193 / V: gea~, jalip / Pl: ~i / E: tc ğelep] 1 (Tcî) Negustor oriental din Evul Mediu care cumpăra vite din țările române spre a le vinde la Constantinopol Si: gelibiu. 2-3 (Înv) Negustor (străin). 4 (Reg) Persoană care strânge totul pentru ea. 5 (Înv; îc) ~-bașa Staroste al gelepilor.
3. [CADE] ‡ GELEP sm. Neguțător străin (Turc, Armean, Grec) care cumpără în țară un număr mare de oi pe care le vindea apoi la Constantinopol [tc.].
4. [DEX '96] GELEP, gelepi, s. m. Negustor oriental din evul mediu care cumpăra vite din Țările Române spre a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep.
5. [DLRLC] GELEP, gelepi, s. m. (Învechit) Negustor oriental care, pe vremuri, cumpăra din țară vite (mai ales oi), spre a le vinde la Constantinopol. Niște gelepi luară și cele trei mii de oi ale mocanilor sălișteni, dîndu-le în locul lor un petic de hîrtie. CAMIL PETRESCU, O. II 58. Tarabele gelepilor turci, armeni sau greci erau închise în ziua aceea. ODOBESCU, S. A. 117.
6. [Scriban] gelép m. (turc. [d. ar.] ğeleb, ğelep). Vechĭ. Negustor străin (Turc, Armean, Grec, Jidan) care cumpăra oĭ din țările româneștĭ și le vindea în Turcia. – Și gealép, pl. tot gelépi. Și țelép (ngr. dzelépis). La Brașov, jalíp, om acaparator, rapace. – S. n. gelép, pl. urĭ, „taxă de pășunat” în Dobr. (Neam. Rom. 6 Martie 1918, pag. 2).
7. [MDA2] celebiu1 sm vz gelep1
8. [MDA2] gealep sm vz gelep1
9. [MDA2] jalip sm vz gelep1
10. [Șăineanu, ed. VI] gelepi m. pl. od. nume dat negustorilor străini, greci și armeni, cari cumpărau în țară turme de oi și le vindeau apoi la Constantinopole cu preț îndoit și întreit: tarabele gelepilor turci, armeni sau greci, erau închise în ziua aceea OD. [Turc. DJELEP, negustor de vite].
11. [Scriban] gealép, V. gelep.
12. [DOOM 3] gelep1 (persoană) (înv.) s. m., pl. gelepi
13. [DOOM 3] gelep2 (taxă) s. n., pl. gelepuri
14. [DOOM 2] gelep1 (persoană) (înv.) s. m., pl. gelepi
15. [DER] gealep (-pi), s. m. – (Înv.) Traficant turc care cumpăra vite din țările romîne, pentru tîrgul din Constantinopol. – Var. gelep. Mr. gilep. Tc. celep (Șeineanu, II, 177; Lokotsch 648), cf. bg. dželep(in).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL