1. [MDA2] jacobin sm vz iacobin
2. [DN] JACOBIN s.m. v. iacobin.
3. [DEX '09] IACOBIN, iacobini, s. m., adj. 1. S. m. Membru al Clubului Iacobinilor, reprezentând aripa republicană intransigentă, în perioada Revoluției Franceze; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 2. S. m. Călugăr dominican. 3. Adj. Care aparține iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin.
4. [MDA2] iacobin, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr jacobin] 1 sm Călugăr dominican. 2 smf Membru al celei mai radicale grupări revoluționare, în perioada revoluției din Franța din 1789-1794. 3 smf (Pex) Democrat cu idei avansate. 4-5 a Care aparține iacobinilor (1-2). 6-7 a Care se referă la iacobini (1-2).
5. [DEX '96] IACOBIN, iacobini, s. m., adj. m. 1. S. m. Călugăr dominican. 2. S. m. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare franceze, în perioada revoluției din 1789-1794; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 3. Adj. m. Care aparține iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin.
6. [DN] IACOBIN s.m. 1. Călugăr dominican. 2. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare din timpul revoluției franceze, care a dus lupta contra monarhiștilor și feudalilor. ♦ (Fig.) Revoluționar consecvent. [Var. jacobin s.m. / cf. fr. jacobin].
7. [MDN '00] IACOBIN, -Ă s. m. f. 1. călugăr dominican. 2. membru al celei mai radicale grupări din timpul Revoluției Franceze, care a dus lupta contra monarhiștilor și feudalilor. 3. (fig.) partizan înfocat al democrației. (< fr. jacobin)
8. [Șăineanu, ed. VI] Iacobin m. 1. călugăr din ordinul sfântului Dominic; 2. membrul unei societăți politice care se stabili la Paris în 1789 în vechea mănăstire a Iacobinilor; 3. fig. demagog exaltat.
9. [Scriban] *ĭacobín, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu sfîntuluĭ Dominic. S. m. Membru al uneĭ asociațiunĭ politice de revoluționarĭ asasinĭ ferocĭ care-șĭ țineaŭ ședințele în foasta mînăstire a ĭacobinilor, pe strada Saint-Honoré, la Paris, la 1789. Fig. Demagog exaltat și feroce. Adj. Opiniunĭ ĭacobine.
10. [DOOM 3] iacobin adj. m., s. m., pl. iacobini; adj. f. iacobină, pl. iacobine
11. [DOOM 2] iacobin adj. m., s. m., pl. iacobini; adj. f. iacobină, pl. iacobine
12. [MDO] iacobin
13. [DE] IACOBÍN, -Ă (după fr. jacobin) s. m., adj. 1. S. m. (În timpul Revoluției Franceze, 1789-1794) Membru al Clubului Iacobinilor după părăsirea acestuia de girondini (1792), reprezentând aripa republicană intransigentă. Conducători: Danton, Robespierre, Marat, Saint Just ș.a. A fost închis în 11 nov. 1794, din ordinul Convenției. 2. Dictatura I. = perioadă (iun. 1793-iul. 1794) din timpul Revoluției Franceze, caracterizată prin măsuri radicale în domeniul economic și social și represiune politică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL