1. [DEX '98] RUGINĂ, rugini, s. f. I. 1. Substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.
2. [DOOM 3] rugină s. f., g.-d. art. ruginii; pl. rugini
3. [GER] rugină Dicționarele noastre explică în mod nesatisfăcător acest cuvînt. DU (urmat de REW) pornește de la lat. aerugine, fără nici o explicație cu privire la diferențele fonetice. Celelalte dicționare pornesc de la un latin neatestat *aerugῑna (PEW,TDRG, CADE, DLRM). Acesta ar fi, evident, derivat de la aerugo, pentru care Tiktin trimite la lumină. Am arătat însă la acest cuvînt că, după părerea mea, e format în romînește de la lume, iar pentru rugină nu a existat în romînește o bază potrivită de la care să fie format un derivat în -ină. În BPh, I (1934), p. 165, G. Ivănescu explică pe rugină ca derivat post-verbal de la rugini (care, desigur, trebuie conceput ca un derivat de la un vechi *rùgine). La această etimologie m-am raliat și cu (BL, V (1937), p. 87). Model pentru această derivare ar putea fi odihnă de la odihni. Scriban, deși acceptă derivarea de la aerugo, adaugă : sau rubigo > *ruigine. Evident, din punctul de vedere fonetic, amestecul acesta nu ne-ar putea ajuta cu nimic. Dar rugină se numește și o boală a grîului, care în latinește se chema robigo. De aceea pare probabil că în rugină trebuie să vedem încrucișarea a două etimoane, ca în cazul lui mesteca (SLG, p. 71). Vezi, pentru încrucișarea lui robigo cu aerugo în engadină, REW, 7348.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL