1. [Scriban] jácman n., pl. urĭ saŭ e (ung. zsákmány. V. jac). Vechĭ. Jac.
2. [MDA2] jăcman sn [At: ZILOT, CRON. 70 / Pl: ~uri / E: mag zsákmány] 1-2 (Îvr) Jaf (1) (mare).
3. [Șăineanu, ed. VI] jăcman n. jaf mare. [Ung. ZSÀKMÀNY, pradă].
4. [DAR] jăcman, jăcmanuri, s.n. (înv.) jaf mare; jăcmănie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL