1. [Șăineanu, ed. VI] Jijia f. 1. cel mai mare afluent al Prutului; 2. șes prin județele Dorohoiu, Botoșani, lași și Fălciu; 3. plasă în jud. Botoșani.
2. [MDA2] jijie sf [At: I. CR. IV, 22 / Pl: ~ii / E: Jijia] (Mol; d. nas; îe) A curge (sau are nasul) ~ A-i curge mucozități din abundență.
3. [DEXI] jijie s.f. Expr. (reg.) A curge jijie = a curge din abundență. • /de la nm. pr. Jijia, rîu în România.
4. [DE] JIJIA 1. Râu, afl. dr. al Prutului; 307 km. Izv. din dealul Căsoaia, de la frontiera de N a țării, trece prin Dorohoi, străbate câmpia cu același nume și curge pe o mare distanță paralel cu Prutul. Numeroase iazuri pentru irigații și piscicultură. Afl. pr.: Sitna, Miletin, Bahlui. 2. Câmpia Jijiei, unitate geomorfologică în NE Pod. Moldovei, cuprinsă între Pod. Sucevei (în V), granița cu Ucraina și Rep. Moldova (la N), Prut (la E) și Pod. Bârladului (la S), străbătută de Bașeu, Jijia și Bahlui. Este formată din coline joase, rotunjite, cu aspect de platouri întinse, despărțite de văi largi. Intensă eroziune, cauzată de rezistența slabă a rocilor argilo-marnoase. În unele zone, versanții văilor prezintă cueste, puternic afectate de alunecările de teren. Climă continentală. Soluri fertile (cernoziomuri levigate). Cereale. Pomicultură. Cunoscută și sub denumirea de Depr. Jijia-Bahlui sau C. Moldovei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL