1. [DEX '09] ÎNȚĂRCARE s. f. Acțiunea de a înțărca; încetarea alăptării; înțărcat1. – V. înțărca.
2. [MDA2] înțărcare sf [At: MARIAN, NA. 428 / V: ~țer~ / Pl: ~cări / E: înțărca] 1 Încetare a alăptării Si: înțărcat1 (1). 2 Dezobișnuire de supt Si: înțărcat1 (2). 3 Refuz al copilului de a mai fi alăptat Si: înțărcat1 (3). 4 Mulgere a oilor Si: înțărcat1 (4). 5 Pierdere a laptelui de către mamifere Si: înțărcat1 (5). 6-7 (Privare sau) dezobișnuire de ceva bun, plăcut Si: înțărcat1 (6-7).
3. [DLRLC] ÎNȚĂRCARE, înțărcări, s. f. Acțiunea de a înțărca; încetarea alăptării. Înțărcarea purceilor se face treptat și durează cîteva zile.
4. [DEX '09] ÎNȚĂRCA, înțarc, vb. I. 1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ◊ Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc.
5. [MDA2] înțărca [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~țer~ / Pzi: înțarc și (înv) înțărc / E: în + țarc] 1 vt A înceta alăptarea copiilor sau a puilor de mamifere, dezvățându-i astfel de supt. 2 vt (Pop; îe) Unde (și-)a ~t dracul copiii Foarte departe. 3 vt (Îae) Dincolo de limitele lumii cunoscute. 4 vr (Înv) A refuza să fie alăptat. 5 vt (Pop; îe) L-a ~t dracul Se spune despre un om foarte șiret. 6 vt (Reg) A mulge oile. 7 vi (D. mamifere) A nu mai avea lapte. 8-9 vtr (Fig) A (se) lipsi de un lucru bun, a (se) priva de ceva plăcut. 10 vt (Fig; fam) A dezobișnui, a dezvăța pe cineva de ceva. 11 vt (Fig; îe) A ~t Bălaia Cineva nu va mai primi un lucru bun și nemeritat.
6. [MDA2] înțerca v vz înțărca
7. [MDA2] înțercare sf vz înțărcare
8. [DLRLC] ÎNȚĂRCA, înțarc, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la copii sau la puii de mamifere) A opri definitiv de a mai suge lapte, a dezvăța de supt. Ar fi bine să lași copilul aci barem pănă-l va-nțărca împărăteasa. RETEGANUL, P. I 32. ◊ Refl. pas. Astăzi se înțarcă mieii și oile se bagă în lapte. EMINESCU, N. 142. După maximum trei luni, [mieii] se înțarcă și de aici încolo se numesc cîrlani. ȘEZ. VII 192. ◊ Expr. Unde și-a înțărcat dracul copiii v. drac. A fi înțărcat de dracu (sau de Scaraoțchi), se spune despre un om foarte șiret. Mare hîtru mai ești!... Să juri că te-o înțărcat Scaraoțchi. ALECSANDRI, T. 242. 2. Intranz. (Despre mamifere) A nu mai avea lapte, a pierde laptele. Vaca a înțărcat. ◊ Expr. (Popular și familiar) A înțărcat bălaia v. bălai. 3. Tranz. Fig. (Familiar) A nu mai pune cuiva la dispoziție un lucru cu care a fost obișnuit; a dezobișnui, a dezvăța (pe cineva) de ceva. După un timp, coana Liza i-a oferit țaței Niculina numai cafea. Mai tîrziu a înțărcat-o cu totul. PAS, Z. I 85. ◊ Refl. pas. Se va înțărca în școală de toate prostiile. VORNIC, P. 225.
9. [Șăineanu, ed. VI] înțărcà v. 1. a desvăța de țâță: a înțărca un miel, un copil; 2. fig. a lipsi, a priva de ceva; s’o mai înțărce cu petrecerile. [Metaforă luată din graiul ciobănesc: lit. a pune vitele în țarc spre a le despărți să nu mai sugă].
10. [Scriban] înțárc, a -țărca v. tr. (d. țarc). Dezvăț de țîță: a înțărca un mel, un copil. Fig. Am înțărcat hoțiile, le-am suprimat (Amintirile Col. Salomon, Vălenĭ, 1910, 18). V. intr. Nu maĭ daŭ lapte, vorbind de mame: vaca a înțărcat. Fig. Încetez cu, sfîrșesc cu: ĭa maĭ înțarc-o cu beția! A înțărcat Bălaĭa (numele vaciĭ), s’a sfîrșit cu cutare chilipir! Unde șĭ-a înțărcat dracu copiiĭ, foarte departe.
11. [DOOM 3] înțărcare s. f., g.-d. art. înțărcării
12. [DOOM 2] înțărcare s. f., g.-d. art. înțărcării
13. [DOOM 3] înțărca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înțarc, 2 sg. înțarci, 3 înțarcă; conj. prez. 1 sg. să înțarc, 3 să înțarce
14. [DOOM 2] înțărca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înțarc, 2 sg. înțarci, 3 înțarcă, 1 pl. înțărcăm; conj. prez. 3 să înțarce
15. [MDO] înțărca (ind. prez. 1 sg. înțărc)
16. [IVO-III] înțerc, -țearcă 3, -țerce 3 conj., -țercat prt.
17. [Argou] a înțărcat bălaia! expr. gata!, s-a terminat!; nu mai sunt resurse!
18. [Argou] unde a dus mutu’ iapa / și-a înțărcat dracul copiii / și-a pierdut dracul potcoavele expr. la mare depărtare, foarte departe; la capătul pământului.
19. [DRAM 2021] înțărcá, înțărc, v.t. 1. A întrerupe alăptatul natural. 2. A dezobișnui pe cineva de un nărav. – Din în- + țarc (Scriban, DEX, MDA).
20. [DRAM 2015] înțărca, înțărc, vb. tranz. – 1. A întrerupe alăptatul natural. 2. A dezobișnui pe cineva de un nărav. – Din în- + țarc (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL