1. [MDA2] înțurțurat, ~ă a [At: GRAIUL, I, 414 / Pl: ~ați, ~e / E: cf țurțure] (Reg) Acoperit cu țurțuri.
2. [DLRLC] ÎNȚURȚURAT, -Ă înțurțurați, -te, adj. (Rar) Acoperit de țurțuri, plin de țurțuri. (Poetic) Cinta voios sub crengi un șipot, cînta din zori și pînă-n sară, Dar a venit un vînt de gheață și pe cleștarul apei sale Și-a-ntins înțurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale. ANGHEL, P. 16.
3. [DLRM] ÎNȚURȚURAT, -Ă, înțurțurați, -te, adj. (Rar) Acoperit cu țurțuri. – Din în- + țurțur.
4. [DAR] înțurțurat, înțurțurată, adj. (pop.) acoperit cu țurțuri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL