1. [MDA2] înțiglat, ~ă a [At: JIPESCU, O. 5 / V: (reg) ~țăg~, ~țeg~ / Pl: ~ați, ~e / E: înțigla] (Reg) 1 (D. un obiect) Ascuțit. 2 (D. un sunet sau glasul cuiva) Ascuțit și ridicat. 3 (Fig; d. glas) Aspru. 4 (D. glas) Răstit. 5 (Pex) Necioplit. 6 (D. alimente) Foarte acru. 7 (D. alimente) Iute. 8 (D. pământ) Plin de gunoi.
2. [MDA2] înțăglat, ~ă a vz înțiglat
3. [MDA2] înțegla v vz înțigla
4. [MDA2] înțeglat, ~ă a vz înțiglat
5. [MDA2] înțigla [At: ALEXI, W. / V: (reg) ~țeg~, (cscj) ~li / Pzi: ~lez / E: în + țiglă] (Reg) 1 vt A ascuți. 2 vr (Fig) A vorbi cu glas ridicat, răstit și ascuțit Cf pițigăia. 3 vt (Reg) A străpunge. 4 vt (Reg) A pune la frigare.
6. [MDA2] înțigli v vz înțigla
7. [Șăineanu, ed. VI] înțeglà v. Munt. Tr. a ascuți: săgețile și-a înțeglat POP.
8. [Șăineanu, ed. VI] înțeglat a. ascuțit: greerii începură înțeglatul concert.
9. [Scriban] înțăglát și (maĭ rar) înțiglát, -ă adj. (d. țaglă). Vest. Înțepenit, țeapăn (în mers, în mișcărĭ): un Țigan înțăglat în uniformă. Înfipt, înțepat: voce înțiglată. Adv. Mitocanca răspunse înțăglat.
10. [Scriban] înțăgléz și (maĭ rar) înțigléz v. tr. (d. țaglă, frigare). Vest. Înțepenesc (mersu, mișcările). Ascut și aspresc (vocea). V. refl. Merg țeapăn: Țiganu se înțăgla în uniformă. Mă înfig, vorbesc ascuțit și aspru: mitocanca se înțăgla la ĭa. V. înțiglesc.
11. [Scriban] înțiglésc v. tr. Nord. Trag în țiglă, pun în frigare.
12. [Scriban] înțigléz, V. înțăglez.
13. [DOOM 3] înțigla (a ~) (pop.) (desp. -ți-gla) vb., ind. prez. 1 sg. înțiglez, 3 înțiglează; conj. prez. 1 sg. să înțiglez, 3 să înțigleze
14. [DOOM 2] înțigla (a ~) (pop.) (-ți-gla) vb., ind. prez. 3 înțiglează
15. [DAR] înțigla, înțiglez, vb. I (reg.) 1. a ascuți. 2. (refl.) a vorbi cu glas răstit și ascuțit; a se pițigăia. 3. a înțepa, a străpunge.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL