1. [MDA2] înțelepțit1 sn [At: DOSOFTEI, V.S. 126/2 / V: ~țălepțât / Pl: ~uri / E: înțelepți] 1 (Înv) Cunoaștere. 2 Învățătură. 3 Înțelepțire (3).
2. [MDA2] înțelepțit2, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 8711/2 / Pl: ~iți, ~e / E: înțelepți] 1-2 (Înv) Care (a devenit sau) a fost făcut înțelept.
3. [MDA2] încelepța v vz înțelepți
4. [MDA2] încelepți v vz înțelepți
5. [MDA2] înțălepțât sn vz înțelepțit1
6. [MDA2] înțelepța v vz înțelepți
7. [MDA2] înțelepțesc, ~ească a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: (nob) ~ești / E: înțelept + -esc] (Înv) 1-5 De înțelept (1, 3, 5,13-14).
8. [MDA2] înțelepți [At: PSALT. 263/3 / V: (înv) încel~, ~țil, (cscj) încelepța, ~ța / Pzi: ~țesc / E: înțelept] (Îvp) 1-2 vtr A (se) face înțelept. 3 vr (D. persoanele cu probleme psihice) A se însănătoși.
9. [MDA2] înțilepți v vz înțelepți
10. [DLRM] ÎNȚELEPȚI, înțelepțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv., rar) A (se) face înțelept; a (se) cuminți. – Din înțelept.
11. [Șăineanu, ed. VI] înțelepțì v. a (se) face înțelept, a se cuminți.
12. [Scriban] 2) înțelepțésc v. tr. Fac înțelept. V. refl. Mă fac înțelept. – Și -țez (Ps. S.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL