1. [DEX '09] ÎNȚELEPȚEȘTE adv. (Rar) În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Întelept + suf. -ește.
2. [MDA2] înțelepțește av [At: TETRAEV. (XVII), ap. GCR I, 195/18 / E: înțelept + -ește] 1-10 În mod înțelept (2, 4, 6-12,15). 11 Cu chibzuială.
3. [DEX '98] ÎNȚELEPȚEȘTE adv. În mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială. – Înțelept + suf. -ește.
4. [DLRLC] ÎNȚELEPȚEȘTE adv. În mod înțelept, cu judecată, cu chibzuială. Înțelepțește ai grăit... răspunseră cea mai mare parte din sfetnici. ISPIRESCU, L. 327. ◊ Fig. [Boii] pășesc liniștiți, înțelepțește, și în ochii lor cuminți și negri parcă se răsfrînge și mai tare fața neagră a pămîntului scormonit de plug. GÎRLEANU, L. 38.
5. [Scriban] înțelepțéște adj. Ca înțelepțiĭ: a trăi, a răspunde înțelepțește.
6. [MDA2] încelepța v vz înțelepți
7. [MDA2] încelepți v vz înțelepți
8. [MDA2] înțelepța v vz înțelepți
9. [MDA2] înțelepțesc, ~ească a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: (nob) ~ești / E: înțelept + -esc] (Înv) 1-5 De înțelept (1, 3, 5,13-14).
10. [MDA2] înțelepți [At: PSALT. 263/3 / V: (înv) încel~, ~țil, (cscj) încelepța, ~ța / Pzi: ~țesc / E: înțelept] (Îvp) 1-2 vtr A (se) face înțelept. 3 vr (D. persoanele cu probleme psihice) A se însănătoși.
11. [MDA2] înțilepți v vz înțelepți
12. [DLRM] ÎNȚELEPȚI, înțelepțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv., rar) A (se) face înțelept; a (se) cuminți. – Din înțelept.
13. [Șăineanu, ed. VI] înțelepțì v. a (se) face înțelept, a se cuminți.
14. [Scriban] 2) înțelepțésc v. tr. Fac înțelept. V. refl. Mă fac înțelept. – Și -țez (Ps. S.).
15. [DOOM 3] înțelepțește (rar) adv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL