1. [DEX '09] ÎNĂSPRIRE s. f. Acțiunea de a (se) înăspri; înrăutățire, agravare; încordare, ascuțire. – V. înăspri.
2. [MDA2] înăsprire sf [At: COSTINESCU / V: (înv) năsprire / Pl: ~ri / E: înăspri] 1 Asprire la pipăit Si: înăsprit1 (1). 2 Răgușire a glasului Si: înăsprit1 (2). 3 (Șîs ~a vinului) Moment în care mustul capătă un gust acidulat datorită fierberii Si: înăsprit1 (3). 4 Închidere a unei culori Si: înăsprit1 (4). 5 Severitate. 6 Necomunicativitate. 7 Dobândire a unei expresii severe de către trăsăturile feței Si: înăsprit1 (7). 8 Răcire a vremii Si: înăsprit1 (8). 9 Înrăutățire a situației Si: înăsprit1. 10 Încordare a relațiilor dintre oameni Si: înăsprit1 (10). 11 Agravare a unui conflict Si: înăsprit1 (11). 12 Scrobire a unei rufe Si: înăsprit1 (12).
3. [DLRLC] ÎNĂSPRIRE s. f. Acțiunea de a (se) înăspri; fig. înrăutățire, agravare; ascuțire, încordare. Înăsprirea vremii. ▭ Principalul mijloc folosit de capitaliști pentru reducerea prețului de cost este înăsprirea exploatării, scăderea salariului real al muncitorilor. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2392.
4. [DEX '09] ÎNĂSPRI, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri. ♦ Fig. A (se) face mai dur, mai sever, mai închis. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. 3. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, să se înrăutățească. ♦ Refl. A se încorda, a se agrava. 4. Refl. (Despre vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător; a pișca la limbă. – În + aspru.
5. [MDA2] înaspri v vz înăspri
6. [MDA2] înăspri [At: P. MAIOR, IST. 102/22 / V: (înv) înas~, năspri / S și: (înv) înnă~ / Pzi: ~resc / E: în- + aspru] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni aspru la pipăit. 3 vr (D. glas) A se aspri. 4 vr (D. vin) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător. 5 vr (Rar; d. culori) A se închide. 6-7 vtr (Fig) A (se) face mai sever. 8-9 vtr (Fig) A (se) face mai necomunicativ. 10 vr (D. trăsăturile feței) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate. 11 vr (D. vreme) A se face mai rece. 12 vt A face ca o situație să devină mai grea. 13 vr (D. relațiile dintre oameni) A se încorda. 14 vr (D. conflicte) A se agrava. 15 vt (Reg) A scrobi o rufă.
7. [MDA2] năspri v vz înăspri
8. [MDA2] năsprire sf vz înăsprire
9. [CADE] ASPRI... – ÎNĂSPRI...
10. [CADE] ÎNĂSPRI, NĂSPRI (-presc) vb. tr. și refl. 1 A (se) face (mai) aspru: toamna se duce și vremea prinde a se ’năspri (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ A (se) irita, a (se) face mai rău, mai neînduplecat, mai sever: acest cuvînt înăspri mai mult pe domnul (GN.); s’au înăsprit relațiile dintre ei ¶ 3 A se face prea închis, prea acru, etc.: înghețînd, de-i iarnă, coloarea se înăsprește (PAMF.).
11. [CADE] ÎNĂSPRIT adj. 1 p. ÎNĂSPRI ¶ 2 Acrit prea mult, cu gust înțepător: jintița... e mai bună ~ă, adică lăsată pînă se acrește (JIP.); se trece vinul sau mustul ~ prin sacul de vie (PAMF.).
12. [CADE] NĂSPRI 👉 ÎNĂSPRI.
13. [DLRLC] ÎNĂSPRI, înăspresc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca ceva să devină aspru; a aspri. Vîntul îi înăsprise pielea. 2. Refl. (Despre vreme) A se face mai rece. Vremea începea să se înăsprească. În port munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, CH. 74. Toamna se duce și vremea prinde a se-năspri. VLAHUȚĂ, O. A. 135. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni și la inima, firea sau gîndul lor) A face mai neînduplecat, mai sever, mai rău, mai închis; a înrăutăți, a înrăi. Îl înăsprise clocotul din el. POPA, V. 256. Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăsprise inima. VLAHUȚĂ, O. AL. II 134. ◊ Refl. Sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. Parcă nu erau numai Maranda și părinții pricina neastîmpărului său; i se mai înăsprea sufletul și cu jalea din sat. MIRONESCU, S. A. 44. ♦ Refl. (Despre trăsăturile feței) A exprima asprime, duritate, severitate. Slăbise, între sprîncene i se adîncise o dungă. Gura i se înăsprise. CAMILAR, TEM. 256. 4. Tranz. A face ca o situație să devină mai grea, mai puțin suportabilă: a agrava. Și care mai grozav jug... poate fi altul decît sărăcia, care negreșit va fi partea țăranilor, dacă în loc de a îmbunătăți, vom înăspri soarta lor? KOGĂLNICEANU, S. A. 173. ♦ Refl. A se încorda, a se ascuți; a se agrava; a se adînci (4). În perioada imperialistă a capitalismului se întețește goana capitaliștilor după profituri maxime, se înăspresc toate contradicțiile capitalismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 15. 5. Refl. (Despre must) A căpăta un gust acidulat, a deveni înțepător, pișcător.
14. [Șăineanu, ed. VI] înăsprì v. 1. a (se) face aspru; 2. a (se) irita: se înăspri craiul PANN.
15. [Șăineanu, ed. VI] năsprì v. V. înăsprì.
16. [Scriban] asprésc v. tr. (d. aspru). Fac aspru (dur): sărăcia asprește sufletele. Daŭ un gust aspru: fermentațiunea asprește mustu. – Și înăsprésc.
17. [Scriban] înăsprésc, V. aspresc.
18. [DOOM 3] înăsprire (desp. î-năs-/în-ăs-) s. f., g.-d. art. înăspririi
19. [DOOM 2] !înăsprire (î-năs-/în-ăs-) s. f., g.-d. art. înăspririi
20. [DOOM 3] înăspri (a ~) (desp. î-năs-/în-ăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăspresc, 3 sg. înăsprește, imperf. 1 înăspream; conj. prez. 1 sg. să înăspresc, 3 să înăsprească
21. [DOOM 2] !înăspri (a ~) (î-năs-/în-ăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăspresc, imperf. 3 sg. înăsprea; conj. prez. 3 să înăsprească
22. [IVO-III] înăspresc, -pream 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL