1. [MDA2] înărăvi vr [At: DIONISIE, C. 389 / Pzi: ~vesc / E: în- + nărăvi] A se nărăvi.
2. [Scriban] înărăvésc, V. nărăvesc.
3. [Scriban] nărăvésc și înărăvésc v. tr. (d. nărav; rus. nravitisĕa, a plăcea). Deprind cu năravurĭ, cu obiceĭurĭ rele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL