1. [DEX '09] ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor.
2. [MDA2] înăbușitor, ~oare a [At: DA ms / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~i, ~oare / E: înnăbuși + -tor] 1 Sufocant. 2 Asfixiant.
3. [DLRLC] ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă; sufocant. Atmosferă înăbușitoare. ▭ Deși soarele nu urcase încă în crucea amiezii, căldura era înăbușitoare. SADOVEANU, O. VI 512. ◊ Fig. S-a întors dintr-o lume înăbușitoare și neagră. C. PETRESCU, C. V. 213.
4. [Scriban] înăbușitór și năbușitór, -oáre adj. Care te înăbușă, asfixiant, sufocant: căldură înăbușitoare.
5. [DOOM 3] înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare
6. [DOOM 2] înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL