1. [DEX '09] ÎNZĂVORÂT, -Ă, înzăvorâți, -te, adj. (Tehn.; despre piese) Care este împiedicat să se miște printr-un mecanism de închidere. – V. înzăvorî.
2. [DEX '09] ÎNZĂVORÎ, înzăvoresc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. – În + zăvorî.
3. [MDA2] înzăvorî vtr [At: DA ms / Pzi: ~răsc / E: în- + zăvorî] (Înv) 1-2 A (se) zăvorî.
4. [DEX '98] ÎNZĂVORÎ, înzăvorăsc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. – În + zăvor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL