1. [MDA2] înzăbăla vt [At: PANN, P.V. II, 156/22 / Pzi: ~lez / E: în- + zăbală] 1 A pune zăbală unui cal. 2 (Fig) A se face stăpân pe cineva. 3 (Fig) A duce de nas pe cineva.
2. [Șăineanu, ed. VI] înzăbălà v. 1. a pune zăbală; 2. fig. a înfrâna: m’a înzăbălat muierea PANN.
3. [Scriban] înzăbăléz v. tr. Pun zăbalele (zăbala și zăbăluța), înstrunez. Fig. Înfrînez, prind, reduc în puterea mea: m’a înzăbălat muĭerea (Pan)!
4. [DOOM 3] înzăbăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înzăbălez, 3 înzăbălează; conj. prez. 1 sg. să înzăbălez, 3 să înzăbăleze
5. [DOOM 2] înzăbăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înzăbălează
6. [DAR] înzăbăla vb. I (reg.) 1. a pune zăbala unui cal. 2. (fig.) a se face stăpân pe cineva, a-l duce de nas, a-l purta pe degete, a-l conduce după voie, a-l înfrâna.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL