1. [MDA2] învărnici[1] vr [At: (a. 1910) REV. R., ap. DA ms / V: ~nichi / Pzi: ~cesc / E: în- + văr ] 1-2 (Reg) A se face văr (sau frate) de cruce cu cineva.
2. [MDA2] învărnichi v vz învărnici
3. [DER] învărnici (învărnicesc, învărnicit), vb. – (Olt., Banat) – A înfrăți. Sb. vernik „prieten”, apropiat de văr prin etimologie populară (Pușcariu, Dacor., VII, 123; DAR).
4. [DAR] învărnici, învărnicesc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a se face văr cu cineva în prima luni după Duminica Tomii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL