1. [DEX '09] ÎNVĂLURAT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurit, -ă adj.] – V. învălura.
2. [MDA2] învălurat, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. I, 73/7 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învălura] 1 Care face valuri Si: agitat, unduios. 2 Care se revarsă în formă de valuri. 3 Care se clatină ca valurile. 4 (D. un teren) Cu ridicături multe Si: accidentat.
3. [DLRLC] ÎNVĂLURAT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă întocmai ca valurile, care face valuri; ondulat, unduios; agitat, frămîntat. Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150. Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 2. (Despre un teren) Cu ridicături de același nivel, cu încrețituri, cutat. Regiunea învălurată a dealurilor. – Variante: învălurit, -ă, vălurat, -ă (MACEDONSKI, O. III 21), vălurit, -ă (DUMITRIU, V. L. 112) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] învălurat a. agitat (de valuri).
5. [DEX '09] ÎNVĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.
6. [MDA2] învălurit, ~ă a vz învălurat
7. [DLRLC] VĂLURAT, -Ă adj. v. învălurat.
8. [DLRLC] VĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL