1. [DEX '09] ÎNVĂLMĂȘIRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. – V. învălmăși.
2. [MDA2] învălmășire sf [At: GORJAN, H. II, 164/33 / V: (reg) ~șare / Pl: ~ri / E: învălmăși] 1 Învălmășeală (1). 2 Aruncare la întâmplare a lucrurilor Si: învălmășit1 3 (Șfg) Încurcătură. 4 Confuzie.
3. [DLRLC] ÎNVĂLMĂȘIRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. (Fig., atestat în forma vălmășire) O necurmată a minții vălmășire. NEGRUZZI, S. II 210. – Variantă: vălmășire s. f.
4. [DEX '09] ÎNVĂLMĂȘI, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.
5. [MDA2] învălmășa v vz învălmăși
6. [MDA2] învălmășare sf vz învălmășire
7. [MDA2] învălmăși [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (reg; cscj) ~șa / Pzi: ~șesc / E: ns cf valma, vălmășag] 1-2 vtr A (se) amesteca de-a valma. 3-4 vtr A (se) arunca la întâmplare, în dezordine. 5 vr (Rar; fig) A se zăpăci. 6 vt (Înv; fig) A corupe.
8. [MDA2] vălmășeală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: vălmăși + -eală] 1 (Pop) Învălmășeală. 2 Derută (1). 3 Zăpăceală. 4 (Mol; d. suprafețe de pământ; îla) La ~ Stăpânit și exploatat în comun.
9. [MDA2] vălmăși [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ăci, ~ăji / Pzi: ~șesc / E: vălmășag cf vălătuci] 1-2 vtr (Pop) A (se) amesteca în dezordine Si: a (se) învălmăși. 3 vt (Îvr) A stânjeni. 4 vt (Îvr) A perturba. 5-6 vtr A (se) încurca. 7-8 vtr A (se) dezorienta. 9-10 vtr A (se) zăpăci. 11 vt (Reg; îf vălmăci; csnp) A cuprinde din toate părțile Si: a învălui.
10. [DLRLC] ÎNVĂLMĂȘI, învălmășesc, vb. IV. 1. Tranz. A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Refl. Fig. Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361. 2. Refl. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. – Variantă: vălmăși (PISCUPESCU, O. 1) vb. IV.
11. [DLRLC] VĂLMĂȘI vb. IV v. învălmăși.
12. [DLRLC] VĂLMĂȘIRE s. f. v. învălmășire.
13. [Șăineanu, ed. VI] învălmășì v. a se încurca rău: toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig. se învălmășia în vorbă NEGR. [V. valmeș].
14. [Scriban] învălmășésc v. tr. (d. de-a valma). Amestec, pun în dezordine. V. refl. Mă amestec: toată lumea se învălmășea în pĭață. Fig. Mă încurc, mă zăpăcesc: se învălmășea în vorbă. – Și vălm-. V. învrășulesc.
15. [Scriban] vălmășeală, -ésc, V. învălm-.
16. [DOOM 3] învălmășire s. f., g.-d. art. învălmășirii; pl. învălmășiri
17. [DOOM 2] învălmășire s. f., g.-d. art. învălmășirii; pl. învălmășiri
18. [DOOM 3] învălmăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășesc, 3 sg. învălmășește, imperf. 1 învălmășeam; conj. prez. 1 sg. să învălmășesc, 3 să învălmășească
19. [DOOM 2] învălmăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășesc, imperf. 3 sg. învălmășea; conj. prez. 3 să învălmășească
20. [MDO] învălmăși (conj. învălmășească)
21. [IVO-III] învălmășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp., -șind ger., -șitor adj. v.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL