Definiție și ce înseamnă învălmășeală

1. [DEX '09] ÎNVĂLMĂȘEALĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. – Învălmăși + suf. -eală.

2. [MDA2] învălmășeală sf [At: MARCOVICI, D. 196/6 / V: ~șală / Pl: ~eli / E: învălmăși + -eală] 1 Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe Si: încurcătură, învălmășie, învălmășire (1), învălmășit1 (1), (înv) învălmășitură, neorânduială. 2 Forfoteală a unei mulțimi Si: înghesuială, îngrămădeală. 3 (Pex) Zgomot mare Si: zarvă. 4 (Fig) încăierare. 5 (Fig) Confuzie.

3. [DLRLC] ÎNVĂLMĂȘEALĂ, învălmășeli, s. f. 1. Amestecătură de-a valma, forfoteală a unei mulțimi în dezordine; înghesuială, îngrămădeală, îmbulzeală, neorînduială, agitație; p. ext. zgomot mare, gălăgie, zarvă. Și pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmășeală, Călărimea... Pe monarc îl urmărește. MACEDONSKI, O. I 105. Învălmășeala lumii, casele mari... îi ațîțau curiozitatea. VLAHUȚĂ, O. A. 96. ◊ Fig. Umerii fetei se zguduiră mai tare de învălmășeala plînsului. SADOVEANU, M. C. 171. 2. Luptă, încăierare. O învălmășeală iute se iscă în pîlcul de călăreți, țipete de moarte sfîșiară glasul vijeliei și prăbușiri grele zguduiră pămîntul. SADOVEANU, O. I 149. Jap se ținea mai deoparte și, cînd învălmășeala era în toi, pornea ca o ghiulea în dulăul vrăjmaș. GALACTION, O. I 309. Din mijlocul acelei învălmășeli groaznice, se auziră deodată mai multe detunături de carabină. BUJOR, S. 128. – Variantă: vălmășeală (NEGRUZZI, S. I 347) s. f.

4. [Șăineanu, ed. VI] învălmășeală f. mare confuziune.

5. [Scriban] învălmășeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a orĭ de a se învălmăși. Rezultatu eĭ, amestec, îmbulzeală, aglomerațiune de lume: pungașiĭ căutaŭ să profite de învălmășeală. – Și vălm-.

6. [MDA2] învălmășală sf vz învălmășeală

7. [MDA2] vălmășeală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: vălmăși + -eală] 1 (Pop) Învălmășeală. 2 Derută (1). 3 Zăpăceală. 4 (Mol; d. suprafețe de pământ; îla) La ~ Stăpânit și exploatat în comun.

8. [DLRLC] VĂLMĂȘEALĂ s. f. v. învălmășeală.

9. [Scriban] vălmășeală, -ésc, V. învălm-.

10. [DOOM 3] învălmășeală s. f., g.-d. art. învălmășelii; pl. învălmășeli

11. [DOOM 2] învălmășeală s. f., g.-d. art. învălmășelii; pl. învălmășeli

12. [MDO] învălmășeală

13. [IVO-III] învălmășeală, -șeli.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro