1. [DEX '09] ÎNVÂRTICUȘ s. n. v. învârtecuș.
2. [MDA2] învârticuș sn vz învârtecuș
3. [DEX '09] ÎNVÂRTECUȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticuș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti”) + suf. -uș.
4. [MDA2] învârtecuș sn [At: I. CR. II, 200 / V: (reg) ~tic~, ~eguș / Pl: ~uri / E: învârteci + -uș] 1 Obiect învârtit Si: întorsătură, întortochetură, sucitură. 2 (Îcs) Ineluș~ Joc de copii în care cineva trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 3 (Reg; îf învârticuș) Adâncime cu vârtej dintr-o apă curgătoare.
5. [MDA2] învârteguș sn vz învârtecuș
6. [DEX '98] ÎNVÂRTECUȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticuș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti” < învârti) + suf. -uș.
7. [DLRLC] ÎNVÎRTECUȘ, învîrtecușuri, s. n. 1. (Mai ales în expr.) Ineluș-învîrtecuș = numele unui joc de copii, în care un inel trece din deget în deget, unul dintre copii trebuind să ghicească la cine se află inelul. După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrtecuș, de-a baba mija, de-a gaia, de-a cîrpa, și acestea se-ncheiau printr-o horă mare. GHICA, S. A. 59. 2. Întortochetură. Învîrtecușurile plasei. – Variantă: (regional) învîrticuș (ȘEZ. IV 117) s. n.
8. [DLRLC] ÎNVÎRTICUȘ s. n. v. învîrtecuș.
9. [Șăineanu, ed. VI] învârtecuș n. ceea ce se învârtește. V. ineluș.
10. [Scriban] învîrtecúș adj. n. fără pl. (un cuv. format de copiĭ d. învîrtesc ca să rimeze cu ineluș într’un joc al lor). V. ineluș.
11. [DOOM 3] învârtecuș (rar) s. n., pl. învârtecușuri
12. [DOOM 2] învârtecuș (rar) s. n., pl. învârtecușuri
13. [DRAM 2021] învârticúș, învârticușuri, s.n. Mic vârtej de vânt sau rotire a apei în cercuri datorită unui obstacol: „Audz' că vine vânt și umblă așe roată. Învârticuș. Și unde se leagă de om, acolo tăt îi bube și mâncărime, usturime” (Bilțiu, 2007: 288). – Var. a lui învârtecuș (DEX, MDA).
14. [DRAM 2015] învârticuș, învârticușuri, s.n. – Mic vârtej de vânt sau rotire a apei în cercuri datorită unui obstacol. – Var. a lui învârtecuș (< învârteci „a învârti” + suf. -uș) (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL