1. [MDA2] învâlvora vtr [At: LUNGIANU, ap. CADE / Pzi: ~rez / E: în- + vâlvoare] 1-2 A (se) aprinde cu vâlvătăi Cf a (se) învâlvăta.
2. [DLRLC] ÎNVÎLVORA, învîlvorez, vb. I. Refl. A se aprinde, a arde cu flăcări mari și agitate. Doamna Vorvoreanu se uită în bezna de afară, în miezul căreia se învîlvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52. ◊ Fig. Depărtările se învîlvorau. CAMILAR, T. 125.
3. [DLRLC] ÎNVÎLVORARE, învîlvorări, s. f. Acțiunea de a se învîlvora și rezultatul ei; ardere cu flăcări mari. (Fig.) Era o pasăre îndrăzneață și venea dinspre munți, pe învîlvorările amurgului. CAMILAR, TEM. 131.
4. [DOOM 3] învâlvora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învâlvorează, imperf. 3 pl. învâlvorau; conj. prez. 3 să învâlvoreze
5. [DOOM 2] învâlvora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învâlvorează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL