1. [MDA2] învrăjmășire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) vrăjmășire / Pl: ~ri / E: învrăjmăși] 1 Nutrire a unor gânduri ostile față de cineva. 2 Manifestare a dușmăniei față de cineva. 3 Dorire a răului cuiva. 4 Provocare a unui rău cuiva, prin prezentarea ostilă în fața altora. 5 Învrăjbire (3).
2. [DEX '09] ÎNVRĂJMĂȘI, învrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) învrăjbi. – În + vrăjmaș.
3. [MDA2] învrăjmăși [At: PRAV. MUNT, ap. CADE / Pzi: ~șesc / E: în- + vrăjmaș] 1 vt (Înv) A avea gânduri ostile față de cineva. 2 vt A se arăta dușman față de cineva. 3 vt A dori răul cuiva. 4-5 vtr A (se) învrăjbi (1-2). 6 vt (Nob) A face cuiva rău, prezentându-l în mod ostil în fața altora.
4. [DOOM 3] învrăjmăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învrăjmășesc, 3 sg. învrăjmășește, imperf. 1 învrăjmășeam; conj. prez. 1 sg. să învrăjmășesc, 3 să învrăjmășească
5. [DOOM 2] învrăjmăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învrăjmășesc, imperf. 3 sg. învrăjmășea; conj. prez. 3 să învrăjmășească
6. [IVO-III] învrăjmășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
7. [DAR] învrăjmășire s.f. (pop.) dușmănire, învrăjbire, animozitate, vrajbă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL