1. [DEX '09] ÎNVOINICI, învoinicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic.
2. [MDA2] învoinici vr [At: PANN, P. V. 126 / Pzi: ~cesc / E: în- + voinic] (Rar) 1 A deveni voinic. 2 A se înzdrăveni.
3. [DOOM 3] !învoinici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă învoinicesc, 3 sg. se învoinicește, imperf. 1 sg. mă învoiniceam; conj. prez. 1 sg. să mă învoinicesc, 3 să se învoinicească; imper. 2 sg. afirm. învoinicește-te; ger. învoinicindu-mă
4. [DOOM 2] învoinici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învoinicesc, imperf. 3 sg. învoinicea; conj. prez. 3 să învoinicească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL