1. [DEX '09] ÎNVIOȘARE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.
2. [MDA2] învioșare sf [At: (a 1828) URICARIUL, II, 184 / V: ~șire / Pl: ~șări / E: învioșa] (Mol) 1-4 Înviorare (1-4). 5 Încurajare.
3. [DLRLC] ÎNVIOȘARE, învioșări, s. f. (Regional) Acțiunea de a învioșa; înviorare. Au lipsit învioșare Din dulci ochișorii tăi. CONACHI, P. 11. – Pronunțat: -vi-o-.
4. [DEX '09] ÎNVIOȘA, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.
5. [MDA2] învioșa vtr [At: NECULCE, ap. LET. II, 365/3 / V: (cscj) ~și / P: ~vi-o~ / Pzi: ~șez / E: cf viu] (Mol) 1-2 A (se) înviora (1-2).
6. [MDA2] învioși v vz învioșa
7. [MDA2] învioșire sf vz învioșare
8. [DLRLC] ÎNVIOȘA, învioșez, vb. I. Tranz. (Regional) A înviora. Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155. Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8. – Pronunțat: -vi-o-.
9. [Șăineanu, ed. VI] învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv vios (v. viu)].
10. [DOOM 3] învioșare (reg.) (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. învioșării; pl. învioșări
11. [DOOM 2] învioșare (reg.) (-vi-o-) s. f., g.-d. art. învioșării; pl. învioșări
12. [DOOM 3] învioșa (a ~) (reg.) (desp. -vi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. învioșez, 3 învioșează, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 1 sg. să învioșez, 3 să învioșeze; ger. învioșând
13. [DOOM 2] învioșa (a ~) (reg.) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioșează, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 3 să învioșeze; ger. învioșând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL