1. [DEX '09] ÎNVIORĂTOR, -OARE, înviorători, -oare, adj. Care înviorează, care însuflețește; care îmbărbătează. [Pr.: -vi-o-] – Înviora + suf. -ător.
2. [MDA2] înviorător, ~oare a [At: SANDU-ALDEA, U. P. 101/ V: ~rat~ / P: ~vi-o~ / Pl: ~i, ~oare / E: înviora + -(ă)tor)] 1 Care dă viață. 2 Care face să fie mai vioi. 3 Care trezește din amorțeală. 4 Care face pe cineva să-și revină în simțiri. 5 Care înveselește. 6 Care îmbărbătează. 7 Care împrospătează.
3. [DLRLC] ÎNVIORĂTOR, -OARE, înviorători, -oare, adj. Care înviorează, care dă putere, viață, veselie; care însuflețește, împrospătează. Un fior de bucurie, o frămîntare înviorătoare trecu prin inimi. AGÎRBICEANU, S. P. 30. În clipele acelea înviorătoare ale luminatului de ziuă, apa părea presărată cu pulbere de pietre nestimate. SANDU-ALDEA, U. P. 101. – Pronunțat: -vi-o-.
4. [Șăineanu, ed. VI] înviorător a. care redă vieața.
5. [MDA2] înviorator, ~oare a vz înviorător
6. [DOOM 3] înviorător (desp. -vi-o-) adj. m., pl. înviorători; f. sg. și pl. înviorătoare
7. [DOOM 2] înviorător (-vi-o-) adj. m., pl. înviorători; f. sg. și pl. înviorătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL