1. [DEX '09] ÎNVIFORA, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A sufla pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) învifori vb. IV] – În + vifor.
2. [MDA2] învifora [At: MINEIUL (1776), 198 1/1 / V: (cscj) ~rî / Pzi: ~rez, (rar) învifor / E: în- + vifor] (Pop) 1 vi (D. vifor) A bate cu putere. 2 vt (D. vifor) A surprinde pe cineva pe drum. 3 vt (Fig) A tulbura foarte rău pe cineva. 4 vt (Fig) A goni pe cineva ca și cum ar fi mânat de vifor. 5 vt (Fig) A îndârji.
3. [DEX '98] ÎNVIFORA, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) învifori vb. IV] – În + vifor.
4. [DEX '09] ÎNVIFORI vb. IV v. învifora.
5. [MDA2] înviforî v vz învifora
6. [DOOM 3] învifora (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforează, imperf. 3 pl. înviforau; conj. prez. 3 să înviforeze
7. [DOOM 2] învifora (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL