1. [DEX '09] ÎNVEȘNICI, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat; a eterniza, a perpetua. [Var.: învecinici vb. I] – În + veșnic.
2. [MDA2] înveșnici [At: MARCOVICI, D. 132 / V: ~ecin~ / Pzi: ~icesc, (înv) ~icez / E: în- + veșnic] 1 vt A face ca ceva să fie veșnic Si: a eterniza, a perpetua. 2 vi (Mtp; rar) A rămâne într-un anumit loc pentru totdeauna.
3. [DLRLC] ÎNVEȘNICI, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant; și în forma învecinici) A face ca ceva să dureze nelimitat, să fie veșnic. Da, îl revăd înveșnicit prin spații, Pe bolți de lumi aducător aminte. TOMA, C. V. 278. A căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. Spre a-și învecinici pomenirea trimise... o icoană. id. ib. 213. – Variantă: învecinici vb. IV.
4. [DEX '09] ÎNVECINICI vb. IV v. înveșnici.
5. [MDA2] învecinici v vz înveșnici
6. [DLRM] VEȘNICI vb. IV. v. înveșnici.
7. [Șăineanu, ed. VI] învecinicì v. a eterniza: blândețe învecinicită de penelul lui Rafael NEGR. [V. vecinic].
8. [Scriban] învecinicésc, V. veșnicesc.
9. [Scriban] înveșnicésc, V. veșnicesc.
10. [Scriban] *veșnicésc și înveșnicésc v. tr. (după eternizez). Rar. Eternizez. – Răŭ scris vecĭnicesc.
11. [DOOM 3] înveșnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveșnicesc, 3 sg. înveșnicește, imperf. 1 înveșniceam; conj. prez. 1 sg. să înveșnicesc, 3 să înveșnicească
12. [DOOM 2] înveșnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveșnicesc, imperf. 3 sg. înveșnicea; conj. prez. 3 să înveșnicească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL