1. [DEX '09] ÎNVERȘUNAT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndârjit, necruțător, neînduplecat; aprig. – V. înverșuna.
2. [MDA2] înverșunat, ~ă a [At: ANTIM, P. 130 / V: ~vier~, ~vir~ / Pl: ~ați, ~e / E: înverșuna] 1-2 Aprins de dorință (sexuală). 3 Îndârjit. 4 Necruțător. 5 Aprig. 6 (D. pasiuni) Intens. 7 (Pex) Înfuriat. 8 Întărâtat împotriva cuiva.
3. [DLRLC] ÎNVERȘUNAT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndîrjit, înfuriat, pornit; p. ext. hotărît, neclintit, neînduplecat. Noul se naște într-o luptă înverșunată cu tot ceea ce e vechi, cu tot ceea ce și-a trăit traiul și se opune noului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 85. Sufletul viu al leninismului este lupta înverșunată, plină de pasiune arzătoare, împotriva tuturor dușmanilor clasei muncitoare, ai păcii și socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. Ce-ți pasă dacă Tomșa ar fi înverșunat? ALECSANDRI, T. II 159. ♦ (Despre sentimente) Pătimaș, aprins. Ofițerul tresări, plin de bucurie înverșunată. VORNIC, P. 205. – Variantă: învierșunat, -ă (SADOVEANU, Z. C. 336, ODOBESCU, S. I 4) adj.
4. [Scriban] înverșunát, -ă adj. Foarte furios: labele fĭareĭ celeĭ înverșunate (Sov. 228), luptă înverșunată. Adv. A lupta înverșunat. – În vest învĭe-.
5. [DEX '09] ÎNVERȘUNA, înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.
6. [MDA2] înverșuna [At: ECONOMIA, 196/15 / V: ~vier~, ~vir~, (reg) îngher~ / Pzi: ~nez / E: cf mg verseny] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni necruțător, neînduplecat Si: a (se) îndârji. 3 vr (D. stări sufletești) A se aprinde. 4 vt A întărâta pe cineva împotriva altcuiva. 5 vt A excita. 6 vr (Reg; d. scroafă) A intra în călduri.
7. [MDA2] învierșuna v vz înverșuna
8. [MDA2] învierșunat, ~ă a vz înverșunat
9. [MDA2] învirșuna v vz înverșuna
10. [MDA2] învirșunat, ~ă a vz înverșunat
11. [MDA2] verșunat, ~ă a vz înverșunat
12. [MDA2] vierșunat, ~ă a vz înverșunat
13. [DLRLC] ÎNVERȘUNA, înverșunez, vb. I. Refl. A se îndîrji, a se porni neînduplecat, a acționa cu o furie sporită; p. ext. a deveni mai hotărît. Vîntul se înverșuna, năvălind peste oameni ca zălud. V. ROM. noiembrie 1953, 157. Cu cît se lovește de piedici mai multe, cu atît se înverșunează și se călește. C. PETRESCU, C. V. 149. Se înverșuna s-o achiziționeze cu orice sacrificii. REBREANU, R. I 255. ◊ Tranz. În tot aceleași chipuri trăiește-n toți natura: Ne-nduioșează mila, ne-nverșunează ura. NECULUȚĂ, Ț. D. 55.
14. [DLRLC] ÎNVIERȘUNAT, -Ă adj. v. înverșunat.
15. [Șăineanu, ed. VI] învierșunà v. a se înfuria tare.
16. [Șăineanu, ed. VI] învierșunat a. foarte iritat, neîmpăcat: dușman învierșunat.
17. [Scriban] înverșunéz (est) și învĭerșunéz (vest) (lat. *in-versionare [d. in-vérsio, -ónis, 1. inversiune, 2. transpozițiune, 3. ironie]. Cp. cu cășunez, tușinez, vĭerșun). Înfuriĭ grozav, fac să persiste în furie: vorba asta l-a înverșunat tare. V. refl. Mă înfuriĭ grozav: soldațiĭ, înverșunîndu-se, aŭ tras o salvă în mulțime. Persist în îndărătnicie: el se înverșuna să înainteze, dar puterile îl părăsiră.
18. [Scriban] învĭerșunéz, V. înverșunez.
19. [IVO-III] înverșunat.
20. [DOOM 3] înverșuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înverșunez, 3 înverșunează; conj. prez. 1 sg. să înverșunez, 3 să înverșuneze
21. [DOOM 2] înverșuna (a ~) vb., ind. prez. 3 înverșunează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL