1. [DEX '09] ÎNVEDERAT, -Ă, învederați, -te, adj. (Și adverbial) Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident. – V. învedera.
2. [MDA2] învederat, ~ă [At: MARCOVICI, D. 320/12 / Pl: ~ați, ~e / E: învedera] (Liv) 1-4 (Într-un mod) care se poate (vedea sau) înțelege bine Si: clar, deslușit, evident, limpede, vădit. 5 Adus la cunoștința publică.
3. [DLRLC] ÎNVEDERAT, -Ă, învederați, -te, adj. Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident, neîndoios. Acolo... sînt ruinele încă învederate ale anticei cetăți. ODOBESCU, S. III 569. Nici un turc nu va avea voie a veni în Țara Romînească fără pricină învederată. BĂLCESCU, O. I 228. ◊ (Adverbial) Acea cuvîntare cadențată... a fost învederat cea dintîi producțiune a geniului omenesc. ODOBESCU, S. I 185.
4. [Șăineanu, ed. VI] învederat a. 1. ce se poate vedea cu ochii; 2. ce se poate înțelege cu mintea.
5. [DEX '09] ÎNVEDERA, învederez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) face vizibil, clar, evident. ♦ Tranz. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. – În + vedere.
6. [MDA2] învedera [At: DOSOFTEI, V. S. 90 / Pzi: ~rez / E: în- + vedere] 1-2 vtr (Ccr) A (se) face vizibil. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni evident Si: a (se) dovedi, a (se) evidenția. 5 vt (Rar) A face cunoscut Si: a prezenta. 6 vi (Ban) A lumina.
7. [MDA2] vedera [At: (a. 1776) IORGA, S. D. XXI, 71 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: vedere1] 1 vi (Ban; Trs) A lumina. 2 vt (Înv) A da la iveală. 3 vt (Înv) A scoate în evidență. 4 vr (Înv) A se imagina într-o anumită situație, într-o anumită postură Si: a se vedea (178).
8. [DLRLC] ÎNVEDERA, învederez, vb. I. 1. Tranz. A face să se înțeleagă bine, clar; a arăta în mod evident, a demonstra; a descoperi. Toate faptele lui învederau hotărîrea lui d-a rupe legătura cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37. ◊ Refl. pas. Arătă îndată hîrtie, hîrtie prin care se învedera că bucățica aceea de grădină îi era vîndută lui. CAMILAR, N. I 22. Coșbuc e poet țăran... Aceasta se învederează mai ales prin comparație între creațiunea lui Coșbuc și creațiunea poeților noștri de azi, eminescieni. GHEREA, ST. CR. III 361. 2. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. Neștiute... vor rămînea din nenorocire toate lucrările noastre... pre cît nu le vom învedera lumii subt o formă mai accesibilă. ODOBESCU, S. III 642. – Variantă: vedera (CONACHI, P. 41, HODOȘ, P. P. 214) vb. I.
9. [DLRLC] VEDERA vb. I v. învedera.
10. [MDN '00] ÎNVEDERA vb. tr., refl. a (se) face vizibil, evident, clar; a (se) releva. (< în- + vedere)
11. [Șăineanu, ed. VI] învederà v. a pune în vedere, a demonstra până la evidență.
12. [Scriban] învederéz v. tr. (d. vedere). L. V. Arăt, vădesc, scot în evidență. Adj. Învederat. Evident, vădit. – La Dos. și Con. ved-. V. real, aĭevea.
13. [Scriban] vederát, V. învederat.
14. [Scriban] vederéz, V. învederez.
15. [DOOM 3] învederat (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederați; f. învederată, pl. învederate
16. [DOOM 2] învederat (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederați; f. învederată, pl. învederate
17. [MDO] învederat («vizibil»)
18. [DOOM 3] învedera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. învederez, 3 învederează; conj. prez. 1 sg. să învederez, 3 să învedereze
19. [DOOM 2] învedera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învederează
20. [DRAM 2015] vedera, vb. intranz. – v. videra („a lumina”).
21. [DRAM] vedera, vb. intranz. – v. videra.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL