1. [DEX '09] ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina.
2. [MDA2] învecinat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 201 / V: (înv) ~nit / Pl: ~ați, ~e / E: învecina] 1 Care este vecin cu cineva sau cu ceva. 2 Care este alături de cineva sau ceva. 3 Care are un hotar comun cu cineva.
3. [DLRLC] ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează, care se află în vecinătate, în apropiere; vecin. Romînii treptat ajunseră sub Ștefan-Marele și Mihai Viteazul a fi respectați de învecinatele popoare. NEGRUZZI, S. I 201.
4. [Șăineanu, ed. VI] învecinat a. vecin, din apropiere.
5. [DEX '09] ÎNVECINA, învecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin.
6. [MDA2] învecina vrr [At: DOSOFTEI, V. S. 66/2 / V: (înv; cscj) ~ni / Pzi: ~nez / E: în- + vecin] 1 (Udp „cu”) A fi vecin cu cineva sau cu ceva. 2 A fi alături de ceva sau de cineva. 3 A avea hotar comun.
7. [MDA2] învecini v vz învecina
8. [MDA2] învecinit, ~ă a vz învecinat
9. [DLRLC] ÎNVECINA, învecinez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A fi vecin cu cineva sau cu ceva, a sta alături, a avea un hotar comun; a locui în vecinătate, în apropiere. Republica Populară Romînă se învecinează la miazăzi cu Republica Populară Bulgaria.
10. [Șăineanu, ed. VI] învecinà v. a fi vecin, a locui în vecinătate.
11. [Scriban] învecinéz v. tr. (d. vecin). Fac vecin. V. refl. Mă fac vecin. Îs vecin: noĭ ne învecinăm cu voĭ, via noastră se învecinează cu a voastră.
12. [DOOM 3] învecina (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă învecinez, 3 se învecinează; conj. prez. 1 sg. să mă învecinez, 3 să se învecineze; imper. 2 sg. afirm. învecinează-te; ger. învecinându-mă
13. [DOOM 2] !învecina (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se învecinează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL