1. [DEX '09] ÎNVECINARE s. f. Faptul de a se învecina; vecinătate. – V. învecina.
2. [MDA2] învecinare sf [At: DA ms / V: (înv) ~nire / Pl: ~nări / E: învecina] 1 Relație de vecinătate cu cineva sau ceva. 2 Alăturare de ceva sau de cineva. 3 Posedare a unui hotar comun cu cineva sau ceva.
3. [DEX '98] ÎNVECINARE s. f. (Rar) Faptul de a se învecina; vecinătate. – V. învecina.
4. [DLRLC] ÎNVECINARE s. f. (Rar) Faptul de a se învecina (cu cineva sau cu ceva); vecinătate.
5. [DEX '09] ÎNVECINA, învecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin.
6. [MDA2] învecina vrr [At: DOSOFTEI, V. S. 66/2 / V: (înv; cscj) ~ni / Pzi: ~nez / E: în- + vecin] 1 (Udp „cu”) A fi vecin cu cineva sau cu ceva. 2 A fi alături de ceva sau de cineva. 3 A avea hotar comun.
7. [MDA2] învecini v vz învecina
8. [MDA2] învecinire sf vz învecinare
9. [DLRLC] ÎNVECINA, învecinez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A fi vecin cu cineva sau cu ceva, a sta alături, a avea un hotar comun; a locui în vecinătate, în apropiere. Republica Populară Romînă se învecinează la miazăzi cu Republica Populară Bulgaria.
10. [Șăineanu, ed. VI] învecinà v. a fi vecin, a locui în vecinătate.
11. [Scriban] învecinéz v. tr. (d. vecin). Fac vecin. V. refl. Mă fac vecin. Îs vecin: noĭ ne învecinăm cu voĭ, via noastră se învecinează cu a voastră.
12. [DOOM 3] învecinare s. f., g.-d. art. învecinării
13. [DOOM 2] învecinare s. f., g.-d. art. învecinării
14. [DOOM 3] învecina (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă învecinez, 3 se învecinează; conj. prez. 1 sg. să mă învecinez, 3 să se învecineze; imper. 2 sg. afirm. învecinează-te; ger. învecinându-mă
15. [DOOM 2] !învecina (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se învecinează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL