1. [DEX '09] ÎNVECHIRE s. f. Acțiunea de a se învechi. – V. învechi.
2. [MDA2] învechire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: învechi] 1 Degradare a obiectelor cu timpul. 2 Slăbire a unei părți a corpului din cauza bătrâneții. 3 Îmbunătățire a vinului cu trecerea timpului, prin dobândirea de buchet, culoare și gust deosebit. 4 Dăinuire vreme îndelungată. 5 Ieșire din uz. 6 Îmbătrânire.
3. [DLRLC] ÎNVECHIRE, învechiri, s. f. Acțiunea de a se învechi. 1. Deteriorare, uzare. 2. Ieșire din uz, din actualitate. 3. Rămînere în urmă.
4. [DEX '09] ÎNVECHI, învechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ♦ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ♦ (Despre vin) A se îmbunătăți cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, în urma căruia capătă buchet și însușiri gustative deosebite. – În + vechi.
5. [MDA2] învechi [At: PSALT. SCH. 330 / Pzi: ~chesc / E: în + vechi] 1-2 vtr (D. obiecte) A (se) face vechi. Si: a (se) uza, a (se) degrada. 3 vr (D. o parte a corpului) A se slăbi. 4 vt (D. vin) A se îmbunătăți cu trecerea timpului, căpătând buchet, culoare și un gust deosebit. 5 vr A dura vreme îndelungată Si: a dăinui. 6 vr A ieși din uz. 7 vr (D. ființe) A îmbătrâni.
6. [DLRLC] ÎNVECHI, învechesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni vechi, a se deteriora, a se uza. Hainele mi s-au învechit. ▭ Lucrurile frumoase nu se-nvechesc niciodată. CARAGIALE, O. III 264. ♦ (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice; a îmbătrîni (2). 2. A ieși din actualitate, a nu mai corespunde. Poezia lui Eminescu nu se va învechi niciodată. 3. A ieși din uz, a nu se mai folosi. Multe expresii curente se învechesc cu timpul. 4. (Despre vin) A deveni vechi, dobîndind o calitate superioară. Întrebînd pre un localnic de ce nu au vin vechi, el îmi răspunse că: ei n-au obicei să-l lase să se învechească. NEGRUZZI, S. I 315.
7. [Șăineanu, ed. VI] învechí v. 1. a se face vechiu, a se uza; 2. a ieși din uz.
8. [Scriban] învechésc v. tr. (d. vechĭ). Fac vechĭ: timpu învechește toate. V. refl. Devin vechĭ, mă uzez: haĭnele astea s’aŭ învechit. Ĭes din uz, mă demodez: moda asta, cuvîntu acesta s’a învechit. – Vechĭ vechesc: să nu se vechească domnia (Cost. 1, 263). V. îmbătrînesc.
9. [DOOM 3] învechire s. f., g.-d. art. învechirii
10. [DOOM 2] învechire s. f., g.-d. art. învechirii
11. [DOOM 3] învechi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se învechește, 3 pl. se învechesc, imperf. 3 sg. se învechea; conj. prez. 3 să se învechească; ger. învechindu-se
12. [DOOM 2] !învechi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se învechește, imperf. 3 sg. se învechea; conj. prez. 3 să se învechească
13. [MDO] învechi (conj. învechească)
14. [IVO-III] învechesc, -chiască 3 conj., -chiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL