1. [DEX '09] ÎNTĂRITOR, -OARE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.
2. [MDA2] întăritor, ~oare [At: (a. 1775) URICARIUL, I, 74 / Pl: ~i, ~oare / E: întări + -tor] 1 a Care întărește. 2 a Care confirmă, adeverește. 3 a Care dă puteri. 4-5 sn, a (Medicament) care fortifică organismul Si: tonic.
3. [DLRLC] ÎNTĂRITOR, -OARE, întăritori, -oare, adj. (Mai ales despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; fortifiant. Injecții întăritoare. ◊ Fig. Abia pe drumul spre casă izbucni Frusinica în plîns. Era însă un plîns înviorător, întăritor și dulce, ca însăși dragostea. MIHALE, O. 433.
4. [Șăineanu, ed. VI] întăritor a. 1. care întărește; 2. fig. care desfată sufletește.
5. [Scriban] întăritór, -oáre adj. Care întărește. S. n., pl. oare. Tonic, fortificant, medicament întăritor.
6. [DOOM 3] întăritor adj. m., pl. întăritori; f. sg. și pl. întăritoare
7. [DOOM 2] întăritor adj. m., pl. întăritori; f. sg. și pl. întăritoare
8. [DTL] ÎNTĂRITOR, -OARE adj. (< întări + suf. -tor, -toare): în sintagma cuvânt întăritor (v.).
9. [Argou] întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL