1. [DEX '09] ÎNTÂRZIAT, -Ă, întârziați, -te, adj. Care a apărut, s-a ivit după termenul prevăzut sau fixat. [Pr.: -zi-at] – V. întârzia.
2. [MDA2] întârziat2, ~ă [At: I. IONESCU, C. 237 / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: întârzia] 1 a Care a apărut, s-a ivit după termenul prevăzut sau fixat. 2 a (Fig; d. minte, judecată) Arierat. 3-4 a, av (Rar) Tardiv. 5 a Amânat.
3. [MDA2] întârziat1 sn [At: DA ms / P: ~zi-a / Pl: ~uri / E: întârzia] (Înv) Întârziere.
4. [DEX '09] ÎNTÂRZIA, întârzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.
5. [MDA2] întârzia [At: PARACLIS (1639), ap. GCR I, 180/16 / Pzi: întârzii și (înv) ~iez, ~iu / E: în- + târziu] 1-2 vi A face ceva după termenul (obișnuit sau) fixat. 3 vi (D. ceasuri) A rămâne în urmă. 4-5 vi A rămâne undeva mai mult decât este (necesar sau) prevăzut. 6 vi A ezita. 7 vtf A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune. 8 vt A face astfel încât ceva să nu se îndeplinească în termen. 9 vt A amâna. 10-11 vi A sosi undeva după timpul (la care era așteptat sau) la care era necesar.
6. [MDA2] întârziet, ~ă a vz întârziat
7. [CADE] TARDE VENIENTIBUS OSSA! (lat.) = Celor întîrziați la masă nu le rămîn decît oasele. Cînd nu vii la vreme la muncă, nu te aștepta la răsplată.
8. [DLRLC] ÎNTÎRZIA, întîrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni sau a ajunge (undeva) cu întîrziere față de timpul stabilit. Îmi face observația că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie dimineața. PAS, Z. I 298. La unu, unu și un sfert! îi spusese Mirel Alcaz. Întrebi de masa mea. Și dacă întîrzii cumva, aștepți. C. PETRESCU, C. V. 60. De mai întîrziai, și eu mă prăpădeam. ISPIRESCU, L. 10. Văd că armașul întîrzie. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Refl. (Învechit, cu pronunțare regională) De-a veni pimprejur, a sosi mai degrabă, dar de s-a porni pe de-a dreptul, apoi s-a mai întărzia! SBIERA, P. 220. Ne întîrziesem a doua zi, căci cînd am ajuns, am găsit examenul pe la sfîrșit. NEGRUZZI, S. I 4. 2. A săvîrși o acțiune mai tîrziu decît în termenul obișnuit sau fixat (v. zăbovi); (despre acțiuni, fenomene) a se produce cu întîrziere față de timpul stabilit. A întîrziat cu predarea raportului. ▭ Tatăl lui întîrzie să se miște din pat. PREDA, Î. 173. Evantia cu răsuflarea stăpînită, cu ochii în lacrimi, așteptă un cuvînt, care întîrzia să vie. BART, E. 341. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvîrșească la timp o acțiune, a face să zăbovească, să rămînă în urmă, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. Mă întîrzii. Stăm prea mult de vorbă. SAHIA, N. 89. Un gînd neînțeles, o frică Mă tot întîrzie să plec. PĂUN-PINCIO, P. 66. 3. A zăbovi, a rămîne (într-un loc) mai mult decît este cazul. Coana Liza... întîrzia spre seară la geamul dinspre stradă, între două ghivece cu flori. PAS, Z. I 81. Ai cugetat că ai să umbli drum lung și acolo ai să întîrzii? SADOVEANU, B. 87. ◊ Refl. (Învechit) Întîrziindu-se împrejurul șirei, zăriseră pe călători. MACEDONSKI, O. III 15. – Pronunțat: -zi-a. -Prez. ind. și: (rar) întîrziez (BASSARABESCU, V. 14).
9. [DLRLC] ÎNTÎRZIAT, -Ă, intîrziați, -te, adj. 1. Care se află în întîrziere, care vine sau se manifestă mai tîrziu decît timpul fixat. Tren întîrziat. ▭ Numai cîte un cocoș întîrziat mai vestea ici-colo zorile. REBREANU, I. 115. 2. (Despre oameni sau despre facultățile lor mintale) Care nu s-a dezvoltat, nu a evoluat, nu a progresat normal; înapoiat. – Pronunțat: -zi-at.
10. [Șăineanu, ed. VI] întârzià v. 1. a rămânea îndărăt: ceasornicul întârzie; 2. a rămânea undeva prea târziu: am întârziat la teatru. [V. târziu].
11. [Scriban] întîrziát, -ă adj. și s. Care e în întîrziere, retardatar.
12. [Scriban] întîrzíĭ și -iéz, a -á v. tr. (d. tîrziŭ). Rămîn în urmă cu timpu, zăbovesc, sosesc tîrziu: eŭ am întîrziat, ceasornicu a întîrziat (a rămas în urmă). V. tr. Fac să rămînă în urmă cu timpu: nu mă întîrzia cu palavrele tale! – Și -îrziĭ (acc. pe î).
13. [DOOM 3] întârzia (a ~) (desp. -zi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. întârzii, 3 întârzie (desp. -zi-e), 1 pl. întârziem; conj. prez. 1 și 2 sg. să întârzii, 3 să întârzie; ger. întârziind (desp. -zi-ind)
14. [DOOM 2] întârzia (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. întârzii, 3 întârzie (-zi-e), 1 pl. întârziem; ger. întârziind (-zi-ind); conj. prez. 3 să întârzie
15. [MDO] întîrzia (i-a) (ind. prez. 1 sg. întîrzii, 1 pl. întîrziem, ger. întîrziind)
16. [IVO-III] întârziu, -ziam 1 imp., -ziind ger., -ziere inf. s.
17. [CECC] Tarde venientibus ossa! (lat. „Celor care întîrzie, oasele!”) – Expresia e folosită: 1) la propriu: cei care vin tîrziu la masă, nu mai găsesc decît oase – și 2) la figurat: cei care întîrzie, pierd o ocazie prielnică. Traducînd dictonul latin, francezii au făcut proverbul: „Aux tard-venus, les os”! FOL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL